Vineri, Ianuarie 18, 2008, 03:11 AM 

Gata Mutarea
     media: 0.00 din 0 voturi

Gata, am facut mutarea, ma gasiti de acum incolo pe www.baloanedesapun.com. I'm independent since now. Mii de multumiri webmasterului de la haipa si lui Marius Sescu, pentru ca ei m-au ajutat sa fac mutarea asta de care imi era asa de frica.


www.baloanedesapun.com

Sambata, Ianuarie 12, 2008, 06:28 PM 

Ma mut:D
     media: 0.00 din 0 voturi

Ma gandeam de ceva timp sa mut blogul pe www.wordpress.com si azi m-am hotarat. Il mut, pentru ca aici nu am tot ce imi trebuie. De acum incolo ma veti gasi pe http://baloanedesapun.wordpress.com, blogul asta va mai functiona...nu stiu cat. Probabil pana va afla toata lumea ca ma mut de aici;) Incerc sa mut si posturile mai vechi pe noul blog, o chestie care o sa mai dureze ceva, pana ma prind care e treaba. Daca stie cineva cum se face (am gasit niste trimiteri si la administrarea blogului de aici, dar nu prea m-am descurcat, probabil din cauza a e o alta versiune de wordpress). Sper sa le rezolv cat mai repede, si ne mai citim;)
P.S. Pentru moment nu e scris nimic acolo, but soon will be;)


Later Edit: Ceva nu merge bine, nu reusesc sa migrez pe wordpress, pana rezolv o sa ma gasiti tot pe-aici:(
P.S. Multumesc mult Merius Sescu pentru ajutor;)

Sambata, Ianuarie 12, 2008, 03:22 AM 

Casa unde nu sta nimeni 3
     media: 0.00 din 0 voturi

In casa unde nu sta nimieni e liniste. In noapte asta spiritele nu au chef sa bantuie pe nimeni si dupa ultima grozavie petrecuta pe dusumeaua mancata de soareci, dupa ce au venit politisti si criminalisti sa investigheze ce se intamplase cu bietul Andre, entitatile pur si simplu se odihneau. Fusese o nesabunta din partea lor sa ucida proprietarul casei, oamenii nu reusisera sa descifreze enigma din spatele mortii tanarului, iar locuitorii satului apropiat, ca toti oamenii, inebuniti dupa povesti fantastice au inceput sa preconizeze amestecatura acestor creaturi aflate la granita dintre realitate si misticism. Deci, urmau zile grele pentru spirite, trebuiau sa taca malc in ungherele lor prafuite, nu care cumva sa le descopere cineva. Erau amortite de atata stat, glasurile care altadata tipau si suierau prin toate cotloanele casei nu se mai auzisera de ceva vreme, totul intrase intr-o stare de veghe continua, intr-o epuizare a simturilor ectoplasmatice, parca si umbrele lor negre se prafuisera de atata stat.
Cand au aparut zorii, spiritele au mers la culcare planuind ca in acea seara va fi totusi momentul sa iasa un pic in mijlocul casei, sa mai faca o hora salbatica in jurul locului in care il ucisesera pe fostul proprietar, sa isi dezmorteasca glasurile si sa-si scuture de praf pelerinele. Zis si facut, iesira toate, care de unde statuse pana atinci si incepura sa suere si sa fluiere ingrozitor, sa-si cheme stapanul si sa isi aprinda ciudatii ochi rosii de sub mantiile de umbra. Dansara asa pana cand zorii incepura sa se iveasca si oamenii sa mearg la munca. Treceau in dimineata aceea, spre scoala, un baietel de vreo 12 ani impreuna cu o fetita cam de aceeasi varsta. El ii ducea ghiozdanul ei si mergeau la pas domol, usor speriati, pentru ca auzisera povestile despre moartea misterioasa a tanarului Andre Plustard in casa prin fata careia tocmai treceau. Fetita grabi pasul usor tulburata si baiatul o privi dispretuitor:
-Amelie, ce prostuta esti, tu chiar crezi in povestile astea ce se spun prin sat? Hai ma, fi serioasa, sigur nebunul ala s-a sinucis,nu exista spirite!
-Nu ai de unde sa stii, in orice poveste e un sambure de adevar, nnnu, mai bine ne miscam mai repde, oricum suntem in intarziere.
-Cum vrei, dar iti spun, nu exista spirite, sa nu imi spui mie Luc daca exista asa ceva, nascociri pur si simplu.
-Ai grija ce spui Luc, cu tot numele tau....mi mi se pare ca e ceva necurat la mijloc...
Auzind aceste cuvinte, spiritele se maniara pe baietel, cum putea oare copilul acesta inconstient sa conteste atat de categoric existenta lor tenebroasa? Acest fiu de om trebuia invat o lectie, iar copila, o incantare, ea nu se indoia de existenta lor, va fi poate premiata cu un dar ce o va face mai puternica, asta daca va invata sa nu se teama. Si in acest scop fu trimis un spirit micut, Efectus, la micuta scolarita, sa ii bantuie patul si visele sa o aduca in somn in casa fantomelor. Ea va fi elementul cheie in razbunarea lor.

Dar copii se departasera deja, fetitei ii mi trecuse paloarea de pe fata si fara sa banuiasca ce ii astepta in zilele ce vor veni se pornira sa discute despre altceva. Erau in aceeasi clasa la scoala din oras. Era mare lucru pentru ei ca mergeau acolo, nu ajungea asa, oricine din sat sa invete la scoala aia frumoasa, cu obloane rosii si banci frumoase. Cei doi copii strabateau in fiecare dimineata acelasi drum, trecand mereu pa langa casa unde nu sta nimeni, cum fusese poreclita chiar de sateni. De fiecare data fetita grabea pasul, iar baietelul o lua in bataie de joc. Dar pana acum nu il auzise nici un spirit....

Miercuri, Ianuarie 9, 2008, 07:30 PM 

Aprind lumanari
     media: 5.00 din 3 voturi

In momentele de criza devin iar copilul natang, blazat, cu sentimentele inchise si simtirile facute praf. Azi scriu, maine citesc si rup in bucati ceea ce ieri imi placea la nabunie. Azi, prima oara-ti scriu...nu sunt in stare decat de clisee ieftine; uneori, doar, nascocesc cate-o metafora mai rasarita. Mi-e frica sa nu ma pierd in mediocritate, sa nu imi fumez tigara si sa fie prea tarziu. Azi ma transform din adolescentul blazat in copilul persiflat din curtea scolii. Iau o decizie pentru toata viata si renunt la ea in clipa urmatoare. Ma gandesc, reflectez, mai citesc o carte si ma inchid in cea mai ascunsa camera din mintea mea blonava. Reflectez, ma joc cu neuronii aflati pe patul de moarte, ii ajut sa isi dea duhul mai repede si rad in sinea mea de crimele abominabile pe care le comit zi de zi. Intai imi omor neuronii, apoi imi ucid sperantele, continui cu increderea si sfarsesc cu prietenia. Incet-incet ma vad singura intr-un cimitir al sentimentelor pierdute. Astazi dezamagirea, maine fericirea curata, in zilele ce vor urma nu cunosc natura sensibilitatilor la care ma va supune viata.
Cand termin o carte o privesc cu mandrie, ii mangai cotorul si rasfoiesc in viteza toate paginile, ma gandesc ca fiecare cuvant de acolo a trecut prin mintea mea si poate mi-l voi aminti candva. Uneori, in cabina de dus imi trec prin gand fragmente intregi din cartile pe care le-am citit, parca sentimentele pe care le-am mai trait candva reinie ca din cenusa, ca o pasare pheonix; sunt iar un personaj si uit de locul unde ma aflu, uit cine sunt. Apoi imi amintesc originea mea neclara si imi vine sa ard toate cartile care m-ar ajuta sa uit. De parca volumele alea legate in piele m-ar face sa uit de tot si de toate, de parca as priza cenusa foilor imprimate cu cerneala sau le-as fuma. Alteori am mintea goala.
Azi mi-am omorat doi neurini. Cu ranga....am intrat in camera lor linistita si in timp ce dormeau in patuturile lor i-am omorat fara mila. Sunt o ucigasa de neuroni, sunt cautata de politia neuronala pentru crima. Sunt o ucigasa fara drept de apel, imi place ceea ce fac si sper ca dupa ce voi termina cu ai mei ii voi distruge si pe ai celor din jur.
A trece relativ simplu de la o idee la alta se cheama coerenta.Dar eu sunt incoerenta, cel putin asa ma simt acum, tinand cont de faptul ca ma chinui sa scot ceva interesant din ceea ce scriu aici. Incoerenta se cheama si faptul ca uneori imi urasc faptele, gandurile si vorbele....sau asta se cheama altfel. Nu, incoerenta e de un singur fel, inseamna ca nu poti urma un sir de propozitii cum trebuie, ca treci fara noima de la o idee la alta.
Fasss...am aprins o lumanare si o privesc cum arde. Cand eram mica imi placea sa ma joc cu focul...la propriu, nu la figurat. Odata era chiar sa dau foc la casa; aruncam acetona in soba si ii dadeam foc. Pana sa aprins sticluta cu totul; atunci m-am speriat si am dat drumul la acetona din mana. Si ea sa scurs incet si flacarile au cuprins incet covorul. Ce copil rau am fost...piromana ce sa mai, si imi placea la nebunie sa ma joc cu chibriturile. Cand am mai crescut m-am temperat.....acum aprind doar lumanri mortilor. Aprind lumanari neuronilor mei morti, rudelor si prietenilor, copiilor morti, tuturor celor morti pe care nu ii cunosc. Aprind lumanri lumii si sper sa nu dau foc pamantului.....

Luni, Ianuarie 7, 2008, 10:55 PM 

Leapsa
     media: 0.00 din 0 voturi

Am primit un tag de la Edy care vrea sa stie cinci din ciele mai frecvente expresii p care le folosesc zilnic. Pai:
1. Shet!
2.Bagami-as picioru' stang
3.Vai, ma doare ventriculul stang
4. Du-te la baie si taie-te pe maini
5. Dute-n mata (catodata se mai adauga un cuvant intre dute si mata dar asta se intampla cand e vorba de anumite persoane:D)
O.K Leapsa merge mai departe la Lory, smokingcoolcat si la cine mai vrea sa o mai ia, leapsa e deschisa:D

Duminica, Ianuarie 6, 2008, 01:14 AM 

Special thanks to....
     media: 0.00 din 0 voturi

Fanush..., pentru informatiile din postul anterior. As pune si o poza dar nu am...pentru moment, si mai trebuie sa cer si permisiunea. In orice caz, ii multumesc pentru ca mi-a povestit ce v-am povestit si eu in postul anterior>:D<

Duminica, Ianuarie 6, 2008, 12:42 AM 

Un inger pazitor
     media: 5.00 din 1 vot

Nu vei intelege nimic pana ce nu iti vei trai viata, nu vei descoperi nimic fara sa cauti, nu te vei bucura si nu vei stii ce sunt de fapt lacrimile pana ce viata nu te va palmui bine. Pana atunci insa, iti vei consuma energia pe nimicuri, te vei enerva pentru ele si le vei considera vitale, pana intr-o zi cand te va pocni drept in fata adevarul, sau viata adevarata, sau cum vrei tu sa ii zici. Pana la urma vei primi sutul in fund bine-meritat, pentru ca ti-ai facut atatea probleme din nimic, pentru ca ai fost uneori rea sau pentru ca ai gandit ceea ce nu ar fi trebuit. Si atunci, in momentul crucial, va veni viata si iti va trace cel mai puternic sut, incaltata cu bocanci grei, de iarna, ca sa simti ca lumea usturime, sa te doara si sa iti dai seama cat iti place sa o compici cu prostii. La naiba, esti deprimata? Du-te copile intr-un spital si stai acolo o juma' de ora, ooo sa vezi acolo probleme existentiale, sa vezi acolo bocete de durere adevarata, sa vezi acolo suferinta....nu nimicuri.
Vroiam sa va povestesc ceva, despre o doamna X, care a avut o sora foarte bolnava. Sa ii zicem Ana, e cel mai comun nume, e usor de tinut minte....nu mai conteaza. Ce am invatat eu de la doamna X. De fapt de la Ana, am invatat ca in viata exista lucruri mai importante decat micile mele frustrari de zi cu zi, am invatat ca eu nu stiu sa fiu fericita, pentru ca asa, pentru ca mi se pune uneori pata pe cate ceva si ma incapatanez sa fiu vinovata si de prabusirea Gemenilor....ei, da o sa ma trimiteti sa ma tavalesc prin zapada, ok, e destula afara, sincer nu stiu cum sa redau in povestiri discursul doamnei X. Il am in cap de ceva timp, plang de fiecare data cand imi amintesc de el, in cerc sa ma gandesc, cum sa il spun cat mai bine, pentru ca ceea ce am auzit m-a marcat practic, m-a scimbat......in orice caz, sper ca doamna X nu se va supara pe mine ca am facut publica povestea surorii ei. Pana una alta....sa incep asa, ca sa puteti va dati seama cat de cat:
Ana era bolnava, nu stiu ce boala avea dar la 16 ani era imobilizata la pat, nu putea sa mearga la scoala si parintii ii cumparau manuale ca sa poata sa invete. Chiar daca stia ca zilele ii sunt numarate, Ana nu se lasa, era cea mai vesela persoana din lume, incerca sa isi traisca viata chiar daca se limita doar la incaperile casei ei si la gradina. Daca doamna X era suparata gasea ceva ca sa o faca sa rada. Pentru ca pe vremea aceea doamna X era doar un copil, iar Ana era ceva mai mare decat ea.
< Ana era persoana pe care doamna X o iubea cel mai tare, o iubea cu tot sufletul, cu toata inima, mai mult decat isi iubea parintii si chiar fratele mai mic. Cand Ana a murit, doamna X a fost devastata, a suferit cumplit si se gandea ca nu se va mai putea ridica din tristetea ce o inconjura, dar ceva i-a dat putere sa mearga mai departe, sa continue sa zambeasca chiar daca ranile din inima inca mai sangerau. Si doamna X o simte mereu pe Ana cum o priveste din ceruri, cum se bucura pentru ea si o incurajeaza sa mearga mai departe, cum se supara cand face ceva rau. Doamna X se simte mai ales protejata, pentru ca stie, are un inger care o pazeste acolo sus...>>
Cam asta ar fi povestea Anei, spusa cu propiile mele cuvinte, dar e o poveste adevarata...

Vineri, Ianuarie 4, 2008, 11:39 PM 

Casa unde nu sta nimeni 2
     media: 0.00 din 0 voturi

Cheea se rasuci in broasca. "Click!" si usa casei parasite se deschise scartaind zgomotos trasand un semicerc in praful gros de pe podea. Barbatul pasi in hohlul lung ce ducea spre sufrageria intunecoasa si aerul statut si imbancist de praful ridicat la fiecare pas ii inunda narile. Nu avea de unde stii ce se petrece in casa lui in fiecare seara. Nu avea de unde sti ce va pati in cateva momente daca nu ar pleca de acolo chiar acum. Bineinteles ca nestiind ce il astepta, barbatul inspecta casa lasata in paragina ca de obicei, pentru ca trebuia sa faca lucrul asta si mai ales pentru ca se gandea foarte serios sa scape de cocioaba aia care nu ii mai folosea la nimic. In plus, ar fi putut sa faca o groaza de bani pe seama ei, mai ales ca in jurul ei circulau tot felul de povesti cu fantome si spirite malefice . "Prostii" isi spuse tanarul cufundat in ganduri si merse mai departe, cercetand cu atentie fiecare colt al casei si gandindu-se ca ar trebui sa investeasca intai niste bani in vechitura aia inainte sa o vanta, poate-poate o scoate un pret mai bun. Fara sa isi dea seama insa, intunericul se lasa asupra casei neasteptat de repede. Andre auzi mieunatul unei pisici si ceva il pocni in moalele capului. In momentul urmator vazu negru in fata ochilor si isi pierdu cunostinta.
Spiritele casei, simtindu-se amenintate, pusesera la cale o ambuscada. Imediat dupa ce barbatul se prabusi pe podeaua mancata de carii, acestea incepura ritualurile lor necunoscute. Dansuri nebunesti, priviri lucitoare ce razbateau prin intuneric. Pisica ce mieunase mai devreme, neobisnuit de alba statea acum pe trupul inert al lui Andre si miorlaia ca in perioada de imperechiere, parca ar fi fost un copil mic ce plangea, parca ar fi fost o fecioara inspaimantata in fata unui violator beat. Tanarul se trezi si pana sa se dezmeticeasca spiritele se aruncara asupra lui urland si zgariindu-l impreuna cu pisica. In curand, Andre muri, inspaimantat si fara sa stie exact ceea ce i se intamplase. Cadavrul sau fu gasit dupa o saptamana de cativa copii dornici de paranormal....
Andre a fost prima victima a spiritelor ce locuiau in casa in care nu sta nimeni....

Miercuri, Ianuarie 2, 2008, 12:14 AM 

Lolita sau O fetita = O femeie
     media: 0.00 din 0 voturi

A trecut si Revelionul asta. L-am avut frumos, cu artificii, cu muzica si cantari, mai putin dans, dar a fost frumos; am fost o mana de oameni adunati intr-o casa si cam atat. Dar nu o sa va impui capul cu urari de bine, felicitari, propuneri pentru anul nou si alte chestii care se spun in perioada asta a anului, o sa va povestesc insa despre un personaj care mi sa parut interesant si care prin nu stiu ce miracol a aterizat la petrecerea noastra. Bineinteles, sunt niste tipologii umane, nimic de zis, fiecare cu ale sale obiceiuri, mostenite sau dobandite cine stie cum, asta e mai putin relevant in ceea ce o sa va povestesc despre o domnisoara foarte stilata, dragutica ea de fel, vopsita in toate culorile curcubeului in cap, cu un pierce ce stralucea de sub buza si care fuma de mama focului. Nici o problema la prima vedere, la naiba, o gramada de fete fumeaza si se vopsesc, dar nu totate au 13 ani. Las-o naibii de treaba, emancipare, emancipare da nici chiar asa. Asta se numeste copilarie pierduta, zic eu, care la 13 ani inca mai faceam haine la papusi si ma jucam "fatea" cu copii pe unde nimeream cate-o gloata galagioasa. Sincer, nu vreau sa sune demodat dar eu chiar cred ca in zilele noastre nu mai exista copilarie; sex de la varste cat mai mici, fumat, baut; pai maritati-va fetelor ce mai stati ca pe asta n-ati facut-o. E timp pentru toate, nu e nevoie sa iti traiesti viata chiar asa de intens, nu sunt impotriva vopsitului, nici a fumatului, desi nu am obiceiul asta, nu pot sa impun cuiva sa nu mai fumeze sau sa nu mai bea, dar cred eu, toate au o limita, trebuiesc si ele facute mai cu cap, nu de alta dar tot noi regretam mai devreme sau mai tarziu. Stai sa iti strici parul cu vopsea de la 12-13 ani, iti mai gauresti si fata, ca sa fii si mai cul, pai acum ca ti-ai tras look-ul asta traznet, hai fata mea la discoteca, sa ne facem de cap, sa ne fluiere baietii si sa faca misto de noi, pentru ca, la naiba, asta fac cand vad cate o desteapta de genul asta. Si ce e mai trist e ca fenomenul ia amploare pe zi ce trece. Daca ajung fetite de clasa a6a sa vorbeasca intre ele despre metode de contraceptie si pozitii kamasutra, in loc sa isi vada de papusile lor, apoi dragele mele, nu prea e bine.
Unde sunt copilele alea inocente, unde e lumea aia noua in care intri odata ce pasesti pe holurile liceului, priviri aruncate pe furis, biletele de dragoste si florile lasate in banca pe ascuns, ca in liceenii. Pe naiba, sex, bautura, de ce nu si droguri, mai pune si niste violenta si esti cul, sa nu lipseasca din palmares atitudinea aia extravaganta si plina de figuri anapoda, cat mai mult mascara pe gene, varuiala de fond de ten si pudra de pe fata,ca doar nu vrem sa se vada ca nici nu am iesit bine din pubertate si avem cosuri pe fata, la naiba, tre' sa aratam cat mai mature....mai incet fetelor ca nu vine sfarsitul lumii , cel putin nu asa de devreme cum zic astia la televizor. In loc sa va comportati asa, mai bine v-ati dedica timpul ala sa faceti ceva frumos, pentru planeta, pentru omenire...not...mai bine e la discoteca sa se uite baietii dupa noi...si daca ii vedem ca zambesc cu subinteles, le place cum ne-am trasat coada de pisica cu tus, nu fac misto de cat de penibile suntem cand incercam sa fim altcineva....

Duminica, Decembrie 30, 2007, 03:34 AM 

Acolo unde nu sta nimeni (episod pilot)
     media: 0.00 din 0 voturi

...suiera vantul si uneori spiritele se intalnesc sa faca ritualuri necunoscute muritorilor de rand. Sunt gauri in pereti si e frig. Praful, depus intr-un strat impresionat nu e deranjat decat de vreun gandac mare si negru sau deadierea usoara a vreunei panze imense de painjan. O usa scartie, desprinsa din balamale si aerul e greu, imbacsit si lipsit de viata.
In jurul casei unde nu sta nimeni circula tot felul de povesti, ba ca ar fi blestemata, ba ca ar fi bantuita, fapte necunoscute. Candva, casa fusese locuita si copii isi imaginau ca, atunci cand sunt plecati cu totii, spiritele se aduna la ospete nebunesti, si danseaza hore salbatice, satanice in mijlocul sufrageriei, si scot suierete infricosatoare. Le si vedeau copii, diforme, umbre urate si negre ce dansau valsuri mortuare pe covor, gemand si tipand. Apoi, in casa sa asternut linistea, oamenii s-au mutat si au lasat casa asa cum era...pustie si bantuita de spiritele intunecate ce-si dansau horele diavolesti pe covorul din sufragerie....

    pagina urmatoare >>


Despre mine: nimic...despre blog: de toate: muzica, literatura, aberari, supradoze de nebunie. Vreti ceva mai mult? Cititi blogul;) Dianna
  • <<2016.Mai 
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    3031     

Aboneaza-te la insemnari


Ultimele poze

Feed-uri

Blog Status

Vizitatori:139.740
Insemnari:211
Comentarii:232
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare