Miercuri, Aprilie 25, 2007, 02:08 AM 

Gresesc cu ceva daca ma tem?
     media: 0.00 din 0 voturi

Eo chesti de sansa, e o chestie de noroc, trebuie sa fui foarte atenta la ceea ce voi face. Nu pot sa pocnesc din degete si sa fiu mare. Stiu ce imi doresc, stiu unde vreau sa ajung, stiu cine vreau sa fiu. Si e atat de greu, pare aproapeimposibil. Mi-e frica sa nu fiu asimilata, mi-e frica da greselile grave pe care as putea sa le comit, cu sau fara voia mea.
Ma bag in seama cu persoanele cu care as vrea sa intru in contact, pentru ca stiu ca daca voi reusi sa ma imprietensc cu acesti oameni, imi va fi mai simplu. Dar nu pot sa scap de sentimentulde inferioritate, nu pot sa scap de senzatia ca deranjez.
Vreau sa ajung undeva sus, vreau sa fiu citita, criticata, apreciata. Nu vreau sa fiu "X", mi-e teama de mediocritate. Mi-e teama sa nu fiu trasa in jos. Traiesc mereu cu incertitudinea zilei de maine, ma gandesc ce poate voi face sau voi spune ceva ce imi va afecta si schimba iremediabil viata.
Trebuie sa am grija, imi repet la nesfarsit cuvintele astea, sa nu care cumva sa-mi pierd capul. Trebuie sa raman rationala, sa gandesc cu toti neuronii, sa nu ma las condusa de sentimente care mi-ar putea dauna. Asta ma face sa ma intreb daca disting sacrul de profan. Pana la urma, ce imi doresc? Stiu, am zis si mai sus ce vreau. Dar, reflectand la cele scrise chiar de mine, neuronii mei se scurt-circuiteaza sidau nastere unei alte temeri , aceea de a nu ramane singura, sa nu ma trezesc la o anumita varstacasatorita doar cu munca mea si cu viata particulara facua scrum. Pentru ca asa se intampla in ziua de azi, muncesti, iti doresti sa ajungi cinva in viata, sa iti depasesti conditia chiar, si te trezesti dintr-o data singura, fara familie, fara nimeni alaturi, avand in spate o groaza de esecuri sentimentale....

Miercuri, Aprilie 11, 2007, 11:38 PM 

Cand vanatorul devine vanat....
     media: 0.00 din 0 voturi

Draga soricelule,
Acum te porti ca un idiot si e prea tarziu pentru lamentari. Da, asasa stii, esti un idot si jumatate. Si stii ce e mai trist? Ca nici macar nu esti in stare sa ascunzi asta. Dai intr-una cu bata-n balta si imi arati ca suferi. De parca mi-ar pasa, oricum o sa te mananc. Daca ai fi facut asa cand trebuia...un singur gest si era de ajuns. Imi pare rau pentru tine, acum nu mai vreau eu. Dar trebuie sa recunosc, e o placere sa te vad chnuindu-te . Ma umple de o satisfactie nebuna, ma rasplateste. Pentru ca, acum haturile sunt in mainile mele, si eu conduc caruta, nu tu. Tu, stai speriat in spatele meu, cu inima batandu-ti tare, sa nu cumva sa se sperie caii si caruta sa cada in prapastie. Si ce placere imi face sa te vad la mila mea. Sa stiu ca de mine depinde sa te linistesti, sa fii fericit. Si stii ceva? Eu sunt un vizitiu nebun. Nu vreau sa opresc nenorocita asta de caruta, o sa du bice cailor fara mila, o sa intind coarda, cam la fel cum ai facut si tu. Pentru ca nici nu-ti imaginezi ce placut e sa-ti iei revansa. Acum tu suferi, acum tu nu stii ce sa crezi, acum tu te chinui. Si ma bucur.....

Cu drag, Pisica

Miercuri, Aprilie 11, 2007, 10:37 PM 

Floricica si fluturasul rebel
     media: 0.00 din 0 voturi

Ma enerveaza. Ma enerveaza rau de tot ideile preconcepute. Ma enerveaza cei fara pareri proprii, ma enerveaza cei care se iau dupa aparente. Cei care judeca fara sa cunoasca, cei pentru care parerea anturajului este mai importanta decat a lor.
A fost o data o floricica mica si parfumata. Gingasi, frumos colorata. Floricica asta traia intr-o comunitate de multe floricele asemeni ei. Dar ea era de departe cea mai frumoasa floricica din tot palcul acela. Toti fluturasii se asezau pe ea si-i vorbeau. I i povesteau despre ceea ce vedeau in zborul lor, despre oameni, pomi, frunze, pasari si alte lucruri frumoase la auzul carora floricica se bucura si se intreba cum ar fi sa fie si ea un fluturas care sa zboare cu vantul. Insa celelalte floricele din palc erau invidioase pe ea, pentru ca era mult mai frumoasa si gingasa decat ele. Si de mult incercau sa-i faca ceva, sa scape de ea. Poate sa o fi cules cineva sau poate sa o fi calcat. Dar numeni nu se indura sa o culeaga.
Intr-o zi, se aseza pe ea un fluturas rebel, stiti voi, pirce-uri, dread-uri, pantaloni baggies (e, glumeam) si floricica se indragosti pe loc de frluturasul rebel care-i povestea despre lucruri neamiauzite de ea pana atunci: cluburi, discoteci etc. Dar floricelele ce o inconjurau, invidioase pe idila ei cu fluturasul au inceput sa rada de ea: "Ce-l bagi mai pe fluturasul ala in seama? Nu vezi si tu cum arata? Nu vezi si tu cum se inbraca? Zici ca-i prins de pe garla!" S intr-o zi, floricica, nemaisuportand comentariile suratelor sale si il ruga pe fluturas sa-si ia zborul si s-o lase in pace zicandu-i si motivul pentru care nu mai vrea sa-l vada. Fluturasul s-a intristat, apoi s-a bucurat de aceasta despartire, caci si-a dat seama ca o floricica fara personalitate nu este pentru el. Floricica a fost culeasa de un copil ce trecea pe acolo lasandu-le astfel pe celelalte sa se ofileasca in prostia lor. Sfarsit.

Marti, Aprilie 10, 2007, 10:56 PM 

Singuratate
     media: 0.00 din 0 voturi

Mergeam singura pe strada pustie, cu vantul in fata, ravasindu-mi parul i cu mainile stranse in jurul corpului intr-o imbratisare singulara. Pe jos zburau hartii, amabalaje goale si sticle de plastic. Vantul dansa cu ele, le invartea si le prindea.
Eu...nu mai stiam de mine, ma pierdusem la limita dintre spatiu si timp. Voiam doar sa uit ce se intamplase, sa mor si sa renasc din propria cenusa. Vantul trimitea rafale de praf si trebuie ca inghitisem o gramada.
CIne eram eu cu adevarat? Cine erai tu? O multime de intrebari imi rasunau in cap si ma enervau. Cred ca era foarte tarziu, pentru ca nu vazusem pe nimeni trecand. Dar nu imi pasa. Mergeam, ca un trup fara suflet, colindam aiurea. La intervale de timp incepeam sa rad tamp, si radeam asa, fara sa ma opresc, cateva minute bune. Apoi imi aduceam aminte ca nu mai esti, ca viata mea de-acum va fi goala, la fel ca strada aceea pe care pasii ma duceau in nestire. Si plangeam, plangeam...

Duminica, Aprilie 8, 2007, 10:26 PM 

Porcusorul agresiv
     media: 0.00 din 0 voturi

"Mergea intr-o zi Porcusorul Agresiv in padure. Se intalneste cu Zana cea Buna care ii spune ca, fiind prima persoana pe care o intalneste in acea zi, ii va indeplini doua dorinte. Porcusorul se uita la ea suspicios si zice: "Bine, prima dorinta este sa bati cuiul asta intr-un copac, dar asa de tare incat sa nu-l poata scoate nimeni. Bate zana din palme si se indeplinsete dorinta porcusorului. "Bine, acum a doua dorinta" Porcusorul se rezeama de un copac si zice: "Acum scoate-l!"
De ce se comporta Porcusorul Agresiv asa? Ei bine, nu pentru ca e rau. Comportamentul porcusorului isi are radacinile bine infipte in copilaria lui trista. Porcusorul Agresiv s-a nascut intr-o cocina respectabila ce orice porcusor de altfel. Era cel mai mic si mai sfrijit si mai amarat din toti cei 12 fratiori purcelusi ai sai. Toti radeau de el, mai ales ca avea si un picior bolnav care in scurt timp i-a fost amputat fiind inlocuit cu unul din lemn. Acum, bietul porcusor era tinta tuturor mistourilor fratiorilor sai, ba chiar si mamica lui il mai lua peste picior ocazional. Asa ca, porcusorul nostru a dezvoltat un comportament agresiv formandu-si o carapace impotriva rautatilor celor din jur. Cu timpul, porcusorul nostru a crescut, devenind din ce in ce mai fioros si mai rautacios, fratiorii sai au fost taiati...stiti voi, Craciunul and stuff. Mamica lui a avut alti porcusori si a uitat de el.
Stapanul sau nu l-a taiat pentru ca arata asa de dizgratios, ii era sila sa-l manance asa ca i-a dat drumul in padure and the rest is history....

Joi, Aprilie 5, 2007, 10:14 PM 

Unde-i fericirea?
     media: 0.00 din 0 voturi

Fum, intuneric. Aud parca de undeva de departe vocea femeiii si pianul ce o acompaniaza. Un saxofon isi impleteste sunetele cu ale lor. Jazz, un pahar cu wiskey, cuburi de gheata. Fumez si suflu fumul plictisita. Ma gandesc, caut raspunsuri. Cum am ajuns aici? Cine am fost si cine am ajuns? Unde s-a pierdut toata viata mea de pana acum? Am fost oare vreodata fericita? Sau a fost doar o iluzie? Cum am ajuns in locul asta? Nu mai stiu... Am iesit afara din apartament si am luat-o aiurea pe strazi. Am mes mult, gandind, incercand sa gasesc raspunsuri. Raspunsuri la ce? Care e intrebarea? Privita din afara, viata mea pare perfecta. Multi si-ar dori sa aiba viata mea. Si eu imi doream sa am viata mea. Acum o am si ceva lipseste. Poate ca asta e intrebarea la care trebuie sa gasesc raspuns. Ce lipseste? Ce am pierdut pe drum? De mult, tin minte ca iubeam si era bine, tin minte ca zambeam, ca traiam frumos. Dar asta se intampla atunci. Acum am uitat cum e sa iubesti, am uitat.... Am uitat sa traiesc. Pentru mine nu exista decat munca.
Saxofonul scoate note grave, pianul il completeaza si vocea femeii canta indracit. Ma pierd in muzica, ma scufund intr-o molesala placuta. Adorm, sunt iar fericita, iubesc, imi amintesc iubirea in cele mai mici detalii.

Epilog:

"O femeia a fost gasita moarta intr-un bar de jazz din capitala. Se pare ca luase o supradoza de ( as zice de vise) heroina. Identitatea femeii nu a fost inca dezvaluita presei, dar se pare ca ar fi o persoana foarte importanta. Pe figura femeii era intiparita o expresie fericita. In mana tinea un jurnal in care au fost gasite scrise cele ce ati citit mai sus. Se pare ca amestecul de alcool cu drogurile pe care le luase i-au fost letale. Vom reveni cu informatii.

Miercuri, Aprilie 4, 2007, 10:09 PM 

Auzi des asta?
     media: 0.00 din 0 voturi

-Te complaci in mediocritate! Poti mai mult, stiai? De ce stai si pierzi timpul degeaba? Crezi ca perioada asta se ve intoarce vreodata?
-Da, bine, o sa ma apuc de ce vrei tu, dar nu acum, sunt tanar, am destul timp!
-Vezi, iar zici ca mine si faci ca tine, de ce nu poti si tu sa asculti o data ce-ti spun? Iti spun pentru binele tau, sa nu fii dezamagit, sa ai o viata frumoasa. Sa ai o situatie buna.
-Ospui de parca numai asta ar conta. Te rog, lasa-ma, stiu foarte bine ce vreau sa fac cu viata mea. Acum lasa-ma, chiar nu am chef acum.
-Te las, dar sa nu-ti para rau mai incolo, sa nu-mi spui ca trebuia sa te bat si mai stiu eu ce.
-Bine, gata, am prins ideea, hai, lasa-ma-n pace
Auzi des asta? Ia masuri!

Marti, Aprilie 3, 2007, 10:03 PM 

De ce?
     media: 0.00 din 0 voturi

De ce exista prejudecatile? De ce ne influenteaza cei dein jur? De ce ne demoralizeaza o critica? De ce ne ghidam dupa tipare stabilite de altii? De ce nu iesim din tipare? De ce ne limitam? De ce ne uram? De ce exista invidie? De ce suntem frustrati? De ce suferim? De ce nu intrebam? De ce nu credem decat ceea ce veedem? De ce murim? De ce ne nastem? De ce suntem dezamagiti? De ce dezamagim? De ce barfim? De ce ne cetam? De ce nu intelegem anumite lucruri? De ce?

Duminica, Aprilie 1, 2007, 09:52 PM 

Naluca
     media: 0.00 din 0 voturi

"Iti vei mai aminti de mine?" m-ai intrebat pe jumatate zambind, pe jumatate plangand. Te priveam fara sa stiu ce sa raspund. Ma luasei prin surprindere cu intrebarea aceea. Sincer, nu ma gandisem niciodata la lucrul asta, traisem clipa, precum latinii. Marea isi varsa linistita valurile la picioarele noastre. Ma priveai asteptand un raspuns si mie nu-mi trecea nimic prin minte. Mi-am indreptat privirea spre pietrele de pe plaja "Oare cum am ajuns aici?" ma intrebam pierzandu-ma in adancimea gandurilor mele. Si tu priveai, cu aceeasi expresie dureroasa, asteptand un raspuns pe care eu uitasem sa ti-l dau. Ai repetat intrebarea trezindu-ma din visare: "O sa-ti mai aminitesti de mine? De ce nu raspunzi? La ce naiba te gandesti?" Te-am privit impietrit si am raspuns franc: "Sincer, nu m-am gandit la asta!" "Nu te cred" . Ai zis tu cu lacrimi in ochi, " O sa ma uiti, nici nu iti vei mai aminti de mine cand vom pleca fiecare la casele noastre!" "Nu mai face planuri pe termen lung, sa nu ai o dezamagire" am zis eu cu o voce seaca. Tu m-ai privit cu mila si ai fugit. A fost ultima oara cand te-am vazut. Si chiar daca au trecut 20 de ani de atunci imi amintesc totul perfect, ca si cum s-ar fi intamplat ieri. Ma-m asezat pe nisipul umed si mi-am aprins o tigare, la urma urmei, nu trebuia sa-mi pese. Erai po persoana straina, trecatoare in viata mea. Ma gandeam ca poate aveai dreptate, ca intr-o saptamana te voi uita si viata mea va continua ca pana acum. Dar nu a fost asa. Poate remuscarea nu m-a lasat sa te uit. Figura ta arsa de soare, vantul care-ti ciufulea parul si mirosul de alge, si marea....toate astea imi amintesc mereu de tine. Anii au trecut, incet, pe nesimtite, am cunoscut pe altcineva, m-am casatorit, am facut copii. Ca orice om normal. Dar nu erai tu. Ai ramas ca o naluca aparuta din senin in viata mea. Ma intreb daca tu iti mai amintesti de mine, daca ma iubeai atunci. Eu nu te iubeam, am inceput sa te iubesc doar dupa scena asta. Si totul a ramas in ceata. Nu am avut curajul sa te caut vreodata. Ai ramas ca o naluca, la malul marii....


Despre mine: nimic...despre blog: de toate: muzica, literatura, aberari, supradoze de nebunie. Vreti ceva mai mult? Cititi blogul;) Dianna

Aboneaza-te la insemnari


Ultimele poze

Feed-uri

Blog Status

Vizitatori:142.532
Insemnari:211
Comentarii:232
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare