Joi, Mai 31, 2007, 01:32 AM 

Heelp.....I need moral support.....
     media: 4.00 din 1 vot

Ma ustura ochii ca dracu, nu inteleg de ce. Ma enerveaza foarte tare. Ma simt obosita, sictirita, nu mai am chef de nimic. In ultimele saptamani am avut de facut o gramada de chestii si am sfarsit prin a fi dezamagita de tot. Incep sa cred ca poate nu's in stare de nimic. M-am luptat cu morile de vant si acum am obosit. N u mai vreau, pur si simplu nu mai vreau nici scoala, nici nimic. Tot ce imi doresc e sa dorm si sa uit de tot. Oamenii m-au dezamagit prin simplul fapt ca nu fac nimic. Realizez pe zi ce trece ca sunt tot mai singura, si nu mai vreau. Daca acum doua saptamani credeam ca viata mea e frumoasa, ca nimic nu se poate intampla rau, acut totul e invers, parca tot universul meu s-a prabusit dintr-o data si nu mai sunt in stare sa rad. M-am saturat sa intru in clasa si sa inceapa toti idiotii sa comenteze ca iar am intarziat, m-amsaturat ca la fiecare sfarsit de an ii apuca pe toti profii nebunia si trag de noi si ne dau numai deadline-uri. M-am saturat de deadline-uri.
De vreo luna incoace nu mai stiu cum e sa te trezesti dimineata si sa fie totul frumos. Pana saptamana trecuta mai era cineva care imi inveselea mereu ziua...acum.... Vreau doar sa se termine, vad eu ce voi face in vacanta.....

Marti, Mai 29, 2007, 06:33 PM 

Vreau, vreau, vreau.....
     media: 5.00 din 1 vot

Imi lipseste inspiratia, parca mi-a luat caldura asta sufocanta mintile de tot. Ieri nu am fost la scoala, am stat toata ziua si am zacut la propriu in asternuturile racoroase ascultand obsedant R.E.M-Leaving New York. Am ascultat-o atat de mult ca m-am hotarat sa o invat la chitara...din pacate, e cam grea pentru mainile mele de incepatoare intr-ale zdranganitului din corzi asa c-am reusit doar refrenul.
Azi am terminat in sfarsit cu tezele, gata, nu mai vreau scoala, vreau sa se termine, sa sufle peste ea o zana buna si sa dispara o data, mi-am tocit destul creierii anul asta. Vreau sa vina vacanta, sa ma culc tarziu, sa ma trezesc tarziu, sa citesc pana la 4-5 dimineata si sa beau ceai cu gheata multa. Vreau sa simt adierea placuta la apaus, vreau sa ma trezesc intr-o dimineata mai devreme decat de obiecei si sa ma bucur de racoarea aia placuta a rasaritului. Vreau sa ma balacesc, sa alerg desculta si sa cant la chitara. Vreau sa nu ma mai doara degetele....
Vara asta....vara asta n-am sa ma indragostesc, sunt deja...vara asta...vreau sa fie speciala, vreau sa fie mai frumoasa decat toate verile mele precedente, pentru ca acum, spre deosebire de celelalte sunt in plina adolescenta, si vreau sa ma bucur de ea. Vreau sa tip, vreau sa cand "Am doar optispe' aaaniiii" chiar daca am doar 16, sa merg pe strada cu castile-n urechi si sa dau din cap ca o smintita si sa se uite babele la mine ca la O.Z.N. Am atatea vise, atatea dorinte de implinit, am atatea chestii frumoase de invatat. Si sunt numai la inceputul vietii, o lume intreaga mi se deschide la picioare, nu am timp sa plang, sa fiu trista. ...
Ce de chestii vreau, poate vreau prea multe....e oare ceva gresit? Neah....de loc, e normal. Vreau sa vina vacanta, sa fie soare, sa rasara soarele cum numai in vacanta se poate, vreau sa merg la padure cu prietenii mei si sa cantam la chitara, vreau, vreau, vreau,vreau....inca putina rabdare.....

Tag-uri Technorati: , , ,

Marti, Mai 29, 2007, 02:26 AM 

R.E.M-Leaving New York
     media: 5.00 din 2 voturi

Marti, Mai 29, 2007, 02:06 AM 

Frustratilor, cu drag!
     media: 0.00 din 0 voturi

Bai, ce oameni prosti pe lumea asta...deci nu pot sa imi dau seama de ce ii intereseaza pe toti sa judece ce fac altii, de ce toata lumea se ghideaza pe zicala "sa moara capra vecinului ". Ce-i doare pe toti de ce mananc eu pamant, pai daca eu mananc pamant e problema mea, nu a lor. Stau sa ma critice toti prostii ca intarzii mereu la prma ora, ii sreseaza pe ei grija (ca sa nu folosesc alta expresie mai vulgara), pai ce naiba, le pune lor absenta profu'? Nu, imi pune mie. Na, daca mie mi-e somn si vreau sa dorm. Stau sa comenteze toti cretinii, sa se dea ei mari destepti ca ei se scoala de dimineata. Bai fraierilor, nu dau doi bani pe trezitul vostru de dimineata, bai frustratilor. Tineti-va dracu pentru voi comentariile cretine si nu mai dati din gura aia degeaba. Chiar nu aveti nimic mai bun de facut decat sa comentati ceea ce fac eu?
Am mai auzit ca unii vor sa ma si bata. Bai, oi fii eu acida si cu nasu pe sus, da' mai bine asa decat sa-mi urle toata ziua maneaua in cap si sa n-am nimic in creier decat niste mamaliga stricata. Bai, si daca dau din cap toata ziua pe "muzica aia a mea" ce? Doar n-oti vrea sa ascult manele cu voi la telefon si sa mishc din toate cele in ritmuri "orientale". Da-o dracu de treaba. Mai inchideti dracu gurile alea proaste, nu de alta da vorbiti numai prostii, si uitati-va in ograda voastra, lasati-ma pe mine in pace....

Tag-uri Technorati: , , , , ,

Duminica, Mai 27, 2007, 02:58 PM 

Alcoolicul
     media: 4.00 din 2 voturi

Strada era pustie, nici tipenie de om nu o traversa. Era linistea aceea mormantala de la miezul noptii. Un caine vagabond, venitcine stie de unde, isi facea veacul somnoros intr-un colt de trotuar. De odata, de dupa un colt, apare el. Alcoolicul, betivul ordinar. El e fericit, si cu fericirea lui decadenta umple si strada asta neinsufletita. Betivul se clatina, merge de pe o parte pe alta a strazii, mai ia o gura de tarie si trazneste a alcool ieftin si a tutun statut. Pana si cainele il simte i se trezeste din somn. Dar betiviul e fericit, de aia a baut pana acum ca un chior. Pentru el viata adevarata asta inseamna, sa bea si sa uite de ceea ce se mai poate numi existenta lui. Existenta lui murdara. Murdara tot din cauza alcoolului. A fost, ca multi altii prea slab de nger ca sa stie cand trebuie sa se opreasca. Incet incet, l-au parasit toti. A ramas singur, el cu stilcla lui cu tarie ieftina si tigarile.
E un om blonav intrat intr-un cerc vicios, parca fara scapare. Alcoolicul merge incet pe strada pustie, se clatina, mai cade, se ridica si cade iar. Se scutura stangaci de colb si incepe sa cante si sa danseze. Si parca viata lui nu mai e asa de trista, parca lumea a inceput sa se coloreze. Dar starea asta nu tine mult pentru ca, de la un geam se aude o voce furioasa: "Taci dracului din gura, betivule, aici stau oameni care maine pleaca la servici si tie iti arde de cantat!" Auzindu-l, betivul pare ca se trezeste brusc la realitate si incepe sa planga, el nu mai e de mult un om normal. Nu mai e de mult ceea ce se poate numi un om respectabil. Si acum, priveste in sus, de pe ultima treapta a societatii, la ceea ce viata lui fusese. Avea o familie frumoasa, doi copii pe care ii iubea si o sotie iubitoare. Si toate asrtea le pierduse pentru o picatura de vodka. Oare cand se intamplase transformarea asta? Oare ce ii mai faceau copii? Nu ii mai vazuse de mult timp. Si sotia, acum simtea cat ii era de dor de ea.... Betivul incepu sa planga amara, cu sticla in mana, si, privind-o, mai lua o gura. Se intinse pe asfalt si adormi. Adormi murdar. Murdar si pe dinafara si pe dinauntru, adormi mai murdar ca asfaltul pe care statea. Adormi pe locul unde dormise cainele... Alcoolicul, betivul decadent, murdar, pe cea mai joasa treapta a societatii.

Tag-uri Technorati: , ,

Marti, Mai 22, 2007, 09:14 PM 

Amintiri din copilarie
     media: 5.00 din 1 vot

Azi am vazut o fosta colega de la gradinita, pe Cana Florentina. Nu stiu cum i-am tinut minte numele, probabil, in acea perioada, ma amuzau teribil rezonantele culinare ale numelui ei . Si fara sa vreau am inceput sa-mi amintesc de gradinita. Sa-mi amintesc de Maria, care in loc de "Ion Pillat" zicea "Ion Pilaf", ceea ce , la vremea aceea mi se parea ceva foarte rau.
Mi-amintesc ca eram prietena cu Bianca si cu Dana, cum ne imparteam cariocile si plastilina intre noi, cum ma zgariam pe ochi si ma trageam de par cu Dana, ironia e ca acum ne intelegem foarte bine.. Ciudata si viata asta....
Imi amintesc acum si de Tene, care, dupa ce-si manca pachetelul venea pe la fiecare copil si-i cerea "o gurita ca pofteste". Eu nu-i dadeam pentru ca mami imi spusese sa nu dau la nimeni din pachetelul meu.
Si Ovidiu era in clasa cu mine la gradinita, langa el imi refugiam scunelul cand ma certam cu fetele;la gradinita ma intelegeam chiar bine cu el, nu ne bateam, nu ne certam...ma rog, cine stie, cunoaste;)
Uitandu-ma in urma nu-mi vine sa cred cat am putut sa ne schimbam cu totii. Alex era prieten cu Mihai, nu prea aveam tangente cu el, era printre pustii increzuti. Tin minte insa ca avea un ghiozdanel cu Mickey Mouse care-mi placea foarte mult.
Odata, s-au batut Cornelus, care plangea de fiecare data cand ne lasa Doamna afara pentru ca nu voia sa-si paraseasca lego-ul, cu Eugen, , primul alegandu-se cu un cap spart. Drept pedeapsa toti copii au trecut pe lnga Eugen si l-au plesnit in cap. Nu stiu de ce, mie aceasta situatie imi parute teribil de hazlie, drept urmare am inceput sa rad. Fetele s-au suparat pe minesi nu au mai vrut sa fie prietenele mele, au zis ca sunt reau. Poate aveau dreptate... In concluzie, scaunelul meu a migrat spre Ovidiu pentru tot restul acelei zile.
Altadata, Bianca s-a julit la picior cand sarea coarda, am mers in clasa sa o oblojim si eu am luat coarda. Cum nu stiam cum sa sar coarda, am inceput sa ma joc cu coarda prin clasa, pana am invatat. Eram foarte mandra de mine, insa Dana si Bianca nu erau de aceeasi parere, s-au suparat pe mine si au zis ca sunt rea. Eh, ne-am impacat noi pana la urma...
Mai tin minte ca imi luase mami niste brelocuri cu apa si cu sclipici, de-abia aparusera. Unul i l-am dat Biancai pentru ca ii placuse. Nu mica mi-a fost mirarea cand dupa cativa ani am fost la ea si am vazut brelocul ala aproape nou. Mi-a fost rusine, eu il pierdusem pe al meu.
Nu stiu ce mi-a venit acum, sunt atea amintiri frumoase pe care le am, atatea "tragedii" de care acum rad cu gura pana la urechi, copilaria mea...totul...

Tag-uri Technorati: , , , , , ,

Marti, Mai 22, 2007, 10:44 AM 

Viata ca o nocturna de Chopin
     media: 5.00 din 1 vot

Mi-am vazut azi viata insirata cu cerneala pe o bucata de hartie ce dansa in vant. In fundal se auzea o nocturna de Copin. Pasarile zburau si ele in gol, dragele de ele, spre ce zari s-or duce? S-or duce vazand cu ochii, ametitor. Mi-as dori sa fiu o pasare, sa calatoresc in toata lumea, sa vad si alte locuri decat cele in care ma zbat. Daca as fii pasare nu mi-ar trebui nici viza, nici bani, as fii libera, libera sa zbor unde vad cu ochii.
De ce sunt obsedata de libertate? O am, dar tot ma obsedeaza. Parca ceva ma tine, parca am o lesa in jurul gatului ce ma sufoca. Parca lumea nu imi e de ajuns. Si pasarile sunt libere. Vreau sa zbor si sa ascult Chopin. Vreau sa ascult pianul cum plange. Cand scriu imi imaginesz ca degetele imi aluneca pe tastatura ca pe clapele unui pian. De parca sunetele scoase de acest instrument mi-ar putea reda libertatea. Ce ironie…sunetele unui pian…si ele sunt libere. Si ele calatoresc in lung si-n lat. Nici lor nu le trebuie viza, si nici bani. Sunetele se cazeaza comfortabil intr-o ureche si calatoresc. Sunetele asculta gandurile si le inteleg. Suntele tin secrete. Suntele…sunetele si libertatea, libertatea de gandire si de exprimare. Libertatea fizica.
Cum de exista oameni asa de prosti sa se creada cei mai destepti? Cum de exista oameni asa de prosti sa se planga de viata lor? Vorbeam azi cu Dana despre chestia asta. De ce ne plangem de propria viata. Trebuie luata ca atare si suntem feriiti. Ce daca nu ai nu stiu ce, ce daca drumul tau e presarat mai degraba cu bolovani decat cu asfalt si flori? Viata ta e frumoasa, e speciala. Si daca inveti sa iti iubesti viata, daca poti sa spui ca in ciuda tuturor greutatilor viata ta e frumoasa, e speciala, ai facut inca un pas spre libertate. Trebuie sa iei viata ca pe o sonata de Chopin, sa o lasi sa pluteasca in voia ei, sa o modelezi cu degetele ca pe plastelina, sa iti imaginezi ca ai aripi si poti sa zbori. Totul in viata ta se intampla cu un anumit scop, pana si lucrurile rele care le patesti duc spre ceva bun. Daca esti nerabdator de ceva, mai greu vei obtine, si stiu din proprie experienta. Cand te linistesti il obtii. Trebuie sa te gandesti, ca, orice ar fii, mai devreme sau mai tarziu vei avea. Toate se intampla in viata cu un scop. O viata nu poate fii considerata ratata atata timp cat posesorul ei a facut tot posibilul sa o faca frumoasa. O viata nu e singura, o viata traieste printre alte vieti, cere respect si il ofera, pentru ca trebuie, si asa e frumos. Si asta nu ingradeste libertatea, dinpotriva, largeste orizonturile.
Viata e un concept simplu pe care oamenii il complica. Un intelept zicea ca sunt unii oameni care cauta tot timpul sensul vietii si altii care il gasesc din intamplare fara sa il fi cautat vreodata. Ce frumos am zis. Imi pare rau ca nu mai tin minte numele celui care a zis asta, dar o sa-mi reamintesc, pentru ca are dreptate. Oamenii sunt niste fiinte foarte ciudate. Alegem mereu calea mai grea, si cand ceva nu merge bine dam vina pe deciziile noaste. De ce trebuie sa fim asa, cand e mult mai simplu sa luam viata asa cum e, cu bune si cu rele. Viata e frumoasa ! O sa fac eu roast si de viza si de bani, si o sa plec departe. Vreau sa fiu fericita si voi fi. Sunt fericita.

Tag-uri Technorati: , , , ,

Marti, Mai 15, 2007, 12:38 AM 

Ecte si Bekte, prietenii mei
     media: 0.00 din 0 voturi

Nu ma simteam niciodata singura. Ei ma intelegeau, cu ei ma jucam, cu ei vorbeam. Erau prietenii mei, tovarasii mei de traznai in momentele de singuratate, cu ei plecam in lume sa gasim comori ascunse si sa ne batem cu pirati. De ei ii povesteam mamei si nu ma credea niciodata cat de fantastici sunt prietenii mei. Imi zicea sa fiu fetita cuminte si sa nu ii mai spun minciunele, sa ma duc frumos sa ma joc. Dar ea nu stia, nu stia ca ei, prietenii mei cei speciali, erau totul pentru mine.
Unul era inalt, cu ochii mov si parul zburlit, imbracat intr-un costum colorat cu toate culorile curcubeului si cu un fes ciudat, in forma de para care ii cadea mereu pe ochi. Celalalt era mic, cu niste ochisori vioi si cu niste manute mici care gesticulau intr-una. Era mereu imbracat in haine rupte si decolorate si se tragea mereu de ureche cand nu ii comvenea ceva. Ei erau Ecte si Bekte, prietenii mei. Prietenii mei imaginari. Mergeam pe strada si vorbeam cu ei, radeam si puneam tot felul de traznai la cale, care mai de care mai ciudate; calatoream cu ei in lumea lor fantastica unde florile aveau gust de vata de zahar si norii puteai sa ii culegi cu mana de pe cer, unde pomii erau pururea verzi si pasarile, animalele si insectele vorbeau ca oamenii. Unde vantul te lua pe sus si te legana usor cantr-un chaise-longue. Si in loc de apa din rauri curgea ciocolata.
Ei aveau un rival de temut, pa Rimppour, printul Ardeiului Iute, care locuia in Tara de Foc si Para si voia sa le cucereasca taramul de vis pentru a cultiva ardei iubti. De fiecare data cand Ecte venea trist la mine, stiam ca mai avusese o lupta cu Rimppour, de fiecare datacand Bekte era ferict, stiam ca Ardeiul fusese biruit.
Dar, intr-o zi nu au mai aparut. Am plans, i-am strigat, am crezut ca se joaca si ca vor sa rada de mine. Dar nu au mai aparut niciodata. O vad insa pe Daria ca a inceput sa vorbeasca singura. Parca mi s-a parut o data ca a zis ceva care semana cu Ecte...sa mi se fi parut mie? M gandesc ca,o data cu varsta, prietenii imaginari dispar, caci, si-au indeplinit misiunea, au infrumusetat copilaria cuiva, au colorat-o si au indulcit-o. Asa au facut Ecte si Bekte cu mine...

Vineri, Mai 11, 2007, 12:20 AM 

Ceva lipseste....
     media: 5.00 din 1 vot

Cand te simti ca o sardina intr-o conserva, cand lumea pare prea mica sa te multumeasca si sa vrei sa zbori printre petale de trandafir, dar mirosul de peste nu te lasa, iar cerul e limitat de capac. Nu exista desfacator, esti inchis acolo, in conserva aia nenorocita pentru eternitate. Si simti cum esti luat pe sus, pus pe raftul unui magazin infect de tara, auzi fiecare firicel de praf cum se asaza pe tine, pic-pic-pic. Si auzi voci, si auzi rasete,plansete, injuraturi, zgomote noaptea, auzi soarecii cum calca pe tine. Nimeni nu banuieste ca tu, biata sardina, te zbati in intunericul conservei tale, ca tanjesti dupa libertate si fericire, ca iti amintesti cum zburdai in ocean, de flora si fauna lui, de toate minunile pe care le vedeai zilnic in perindarile tale alaturi de un goopy.
Cutia aia te limiteaza, eticheta te face ca celelalte, o conserva tacuta pe un raft murdar. Plictisita, dezamagita si pe jumatate moarta. Pana i se face cuiva foame si te cumpara. Cand vezi raza de lumina ce patrunde prind capacul perforat inima iti creste "Ma va pune inapoi in oceanul meu drag!" Dar nu va fi asa, te vei trezi int-o farfurie, miros de lamaie iti va inunda narile si vei sfarsi intr-un stomac. Si nu vei mai avea putere sa mai plangi, nu vei mai putea sa speri, caci din momentul acela vei inceta sa existi. Ai fost ca un mort ingropat de viu, te-ai zbatut, ai tipat, si nimeni nu ti-a auzit plansul. Ai fost ca un adolescent fericit, cu multe visuri si sperante si care s-a trezit la maturitate cu viata facuta scum de vreo gresala a lui sau a parintilor. Ai fost ca o pasare cu aripile frante in zbor. Ca un patinator accidentat in timpul reprezentatiei. Ai fost si nu vei mai vreodata, caci toate mor, toate se duc, totul dezamageste. Suntem oameni si nu vom fi in veci multumiti de viata noastra, tot timpul va exista ceva care lipseste....

Joi, Mai 10, 2007, 12:55 AM 

Rosu in obraji
     media: 0.00 din 0 voturi

Iubirea adevarata nu se materializeaza. Iubirea adevarata ramane in timp, ca o amintire placuta, pierduta in vinovatia unei seri. Iubirea nu se pierde, nu stagneaza, ea se dezvolta,ea se alimnteaza, cu o vorba cu mai multe intelesuri, cu o privire fugara, cu o imbratisare si culmineaza cu un sarut. Iubirea te doare, iubirea te jigneste, te maraste si te umple de fericire in acelasi timp. Te face sa visezi cu ochii deschisi, sa canti, sa razi tare, sa alergi. Ea e unuica, apare ca o craiasa in rochie de matase cu crinolina sau ca un cavaler chipes pe un cal alb.
Iubirea te incalzeste, iti da siguranta, apoi se schimba si te nelinisteste. Iubirea e ca un frison, e patimasa, e acuta, e abrupta si intunecata. Iubirea are par carliontat sau drept, iubirea te omoara si te invie, iti da aripi si ti le frange cand mai ai putin si atingi soarele.
Iubirea e ca o gura de Sprite, e ca o plimbare cu bicicleta intr-un amurg de vara, ca o patura calda dupa o bataie cu zapada. Iubirea te inalta pana la stele si te coboara inapoi pe Pamant, te idealizeaza, dramatizeaza si exagereaza. Si tocmai din aceasta cauza e asa de frumoasa

Miercuri, Mai 9, 2007, 01:05 AM 

Muzica creeaza, muzica procreeaza
     media: 0.00 din 0 voturi

O coarda, unsunet, o atingere. Un cantec, o melodie, un arpegiu. Magia muzicii cuprinde lumea incet incet, ca o eclipsa. Toti, de la mic la mare isi misca in ritmul sucit al muzicii capetele. Lumea danseaza,oamenii se simt bine, muzica imprastie fericire in jur. Muzica creeaza, muzica pregateste, muzica procreeaza. Muzica naste polemici, desparte, imparte. Totul tine de mesaj, de acorduri. Muzica e magie prin simplul fapt ca suna, ca gadila urechea umana intr-un mod placut . Cum ar fii viata fara muzica? Goala, fara sens. Sa ne gandim putin, ce facem cand nu avem ce face? Cantam. Cand mergem pe strada, de cele mai multe ori cantam o melodie in gand (eu asa fac), cand suntem suparati ascultam muzica si ne simtim mai bine, cand suntem fericiti ascultam muzica. Toata lumea are cel putin o melodie preferata, toata lumea. Muzica ne inconjoara, ne prinde. Muzica vibreaza, muzica place, nu la toata lumea la fel, dar muzica este indispensabila. Muzica creeaza, muzica procreeaza...

Luni, Mai 7, 2007, 01:13 AM 

Zi de vara
     media: 0.00 din 0 voturi

Daria alerga prin campul de papadii di radea, radea cum numai un copil de trei ani o poate face. Cerul se deschidea deasupra ei, mare, albastru ca ochisorii ei jucausi, cu norisori ca de frisca. Insecte mici zurau de la o floare la alta, fetita alerga dupa fluturii colorati si radea fericita. Lumea era perfecta doar pentru ea;lumea era mare si frumoasa, cu o gramada de comori si secrete care o asteptau doar pe ea sa le descopere. Ochisorii ei neobositi cercetau zarile cu toata inocentade care e in stare un copil. Vantul adia usor si parul ei mic, blond ii intra in ochi. Rochita albastra i se lipea de picioruse iar palarioara de paie mai, mai sa-i zboare din cap. Si ea radea, si se juca, si iar radea cu un farmec ingenuu, cu un chip angelic pe care numai ea il putea avea.

"In padurea cu alune
Aveau casa doi pitici
Vine pupaza si spune
Vreau sa stau si eu aici"
Canta ea si sarea peste flori. Mirosul de iarba proaspat jumulita ii inunda narile mici si gura ei zambea fericita.

Duminica, Mai 6, 2007, 01:23 AM 

Vant de vara
     media: 0.00 din 0 voturi

Voi fi trista, voi incerca sa nu plang (stiu cat urasti asta), ma voi preface vesela si te vei intreba daca mie chiar nu-mi pasa. Te voi privi indepartandu-te, iti voi face cu mana pana vei disparea dupa linia orizontului. Si atunci voi plange. Ma voi simti singura, de parca cineva mi-ar fi smulsceva de pret din inima, si ma voi simti goala, fara amintiri, fara vise. Voi sta acolo, cu adierea jucausa a vantului mangaindu0mi fata. Oare vom mai fii aceasi cand te vei intoarce? Va fi la fel sau ne vom privi ca doi straini?

Sambata, Mai 5, 2007, 01:27 AM 

Kinder de ciocolata
     media: 0.00 din 0 voturi

Azi, dupa mult timp am gasit oua Kinder de ciocolata, stiti voi, din cele clasice de care mancam cand eram mici si care aveau innauntru un "galbenus" in care se afla jucaria. Mama ce mi-a placut, mi-am amintit de cand eram mica si devoram oua din astea in prostie. Nu stiu dar a fost mult mai bun decat Kinder Joy, mult mai interesant. Inainte sa-l deschid, l-am zdranganit la ureche sa aud "galbenusul". Vai ce placere am avut sa-l mananc, asa, parca aveam din nou 4-5 anisi parul scurt ca un baietel. Avea gustul copilariei, al inocentei si al ingenuuitatii. Parca si cliseul ala cu "Bucuria descoperirii unei surprize intotdeauna diferita!", chiar e pe bune, e asa, o emotieamestecata cu o curiozitate puerila, "Ce jucarie o fi?" "Ce surpriza?", mare dracovenie si Kinder-urile astea. Maine imi mai iau unul...yummy:P

Vineri, Mai 4, 2007, 02:03 AM 

Fericireaare gust de zahar
     media: 0.00 din 0 voturi

Mananc o acadea pe bat, una din aia mare cu toate culorile si care se termina greu. Ce buna e! Uite, chestiile asteamarunte inseamna de fapt, fericirea. Sa mananci o acadea uriasa, sa te uiti la desene animate , sa te plimbi pe afara intr-o zi de primavara.
Chestiile pe care la planuiesti mult timp, pe care le astepti cu nerabdare, atunci cand reusesti sa le faci nu mai au acelasi farmec. Fericirea consta in nimicuri. O floricica culeasa dinpadure, o raza de soare strecurata printre frunzele unui copac, un zambet de copil, o pasare in zbor. In asta consta de fapt fericirea. Si cine nu stie sa guste din nimicurileastea absolute, nu stie sa se bucure de viata.

Vineri, Mai 4, 2007, 01:35 AM 

Despre oameni
     media: 0.00 din 0 voturi

Suntem oameni, traim printre oameni, socializam. De fapt, fara cineva in prezenta noastra am muri. Ne atasam, ajungem sa iubim persoanele din jurul nostru, sa ne lipseasca, sa se transforme in ceva obisnuit care, atunci cand lipseste, doare. Si cand se intampla ceva rau unei persoane dragi e greu, cand o persoana ne dezamageste e cumplit, cand dezamagim e dezastruos pentru ca remuscarile nu ne lasa sa traim oricat am vrea sa uitam. Uneori, de la atatea dezamagiri, refuzam sa iubim, refuzam sa ne mai atasam de cineva, ne creem un fel de scut care ne protejaza inpotriva vietii si a incercarilor la care ea ne supune. E ceva gresit, bineinteles, un gest egoist care nu poate aduce decat suferinta noua si celor din jurul nostru. Chiar daca viata ne pune fel de fel de piedici in fata, trebuie sa o acceptam asa cum e, sa ne bucuram de cei din jurul nostru si sa ii pretuim:daca au gresit cu ceva, sa ii iertam, daca am gresit noi cu ceva fata de ei ne vorierta. Numai moartea poate pune punct, si numai amintirea reprezinta salvarea. Trebuie sa iubim si sa acceptam ca toti grasim, ca pe ceva firesc. Si mai presus de toate, sa iubim si sa iertam.

Miercuri, Mai 2, 2007, 01:44 AM 

Vise destrabalate
     media: 0.00 din 0 voturi

Aveai figuratrista, obosita. Ochii tai parca implorau ceva, parca cereau intoarcerea a ceva ce nu avea sa mai fie vreodata. Poate umbra unei iubiri trecute inca te chinuia sau poatedoar iti era somn. Studiai fiecare om care trecea pe langa noi fara sa zici nimic, doar ma strangeai de mana si mergeai. Te mai opreai din cand in cand din contemplarea ta si ma priveai cu un zambet amar desenat pe chip. Eram acolo si tu stiai, doar ca ma uitai constant, trecand de la un gand la altul, de fiecare data un secret pentru mine. Uneori credeam ca am gresit cu ceva, si, urmand exemplul tau ma cufundam si eu in gandurile mele, altele de fiecare data, un secret pentru tine. Ma intrebaibuimac: "Ce ai?" si eu iti raspundeam simplu: "Nimic!"
Eram de fapt doi straini cu gandurile si trairile separate, cu toate ca ne aflam in acelasi loc, in acelasi timp. Cine eram noi, uitasem de mult, oamenii treceau, lume pestrita, lume de toatefelurile, unii la costum, altii sport, altii ca la balci. Fiecare avea ceva in cap, alte ganduri, alte trairi, alte probleme. Chipurile lor, uneori chinuite, alteori senine ma faceau sa ma intreb ce le trece prin minte; asta faceam cand ma intrebai ce am. Oamenii, vietile. Fiecare viata in sine este un roman, totul pare de necrezut, te gandesti poate cateodata ca tie nu ti se poate intampla asa ceva, si cand te pocneste, fie fericirea, fie nefericirea, ramai blocat, ti se intampla tie. Si mergi pe strada, si te gandesti la viata ta, unde ai fost, cine esti sau poate cine vei ajunge. T e pierzi in vise, le traiesti cuochii deschisi, te intrbi "cum ar fi fost daca?" . Iti imaginezi o alta lumea, un alt tu, sau o alta tu, intr-un alt loc, facand cu totul altceva decat faci acum, cu o alta persoana, cu o alta viata decat cea pe care o duci.
Imi spunea cineva odata ca viata trebuie traita, ce e prea scurta sa mai fie analizata, regretata sau condamnata. Poate asta e de fapt secretul fericirii, sa inveri arta nesimtirii si a nepasarii. Daca nu iti mai pasa , esti fericit, nu iti mai consumi nervii cu pareri de rau sau cu regrete. Lumea se invartein jurul tau si tu traiesti printre oameni fara sa-ti mai pese. Esti oare fericit?


Despre mine: nimic...despre blog: de toate: muzica, literatura, aberari, supradoze de nebunie. Vreti ceva mai mult? Cititi blogul;) Dianna

Aboneaza-te la insemnari


Ultimele poze

Feed-uri

Blog Status

Vizitatori:140.643
Insemnari:211
Comentarii:232
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare