Luni, Octombrie 1, 2007, 02:00 AM 

"Mami, veau moasa"
     media: 5.00 din 4 voturi

Fetita nu te va crede niciodata cand ii vei spune ca e mai frumoasa fara rujul de culoarea sangelui pe care si-l aplica pe buze. Nu va intelege pur si simplu cand ii explici ca simplitatea trasaturilor ei copilaresti o face mai frumoasa decat toate smacurile pe care le foloseste ea "ca sa fie frumoasa".
Copila ii ia mamei pudra si isi da pe obrajorii ei mici si pistruiati ci pansula pufoasa plina cu particulele fine. "Mami, nu ai voie acolo, cand o sa fii mai mare"..."Veau moasa, mami", va spune fetita zambind ingenuu cu o pata mare, rosie de ruj rosu intinsa pe fata. Mami zambeste si isi recupereaza fardurile profanate.
Copilul e mic, e fetita care da iama in rochiile mamei si se incalta prin casa cu pantofii ei cu toc. "Ute mami ce moasa sunt". Fetita e mica si zambeste. Mami mai are putin si plange vazandu-si pantofii in piciorusele micute ale odorului. Dar izbucneste in ras cand ii aude replica.
Fetita nu o sa inteleaga de ce e fata ei mai frumoasa cand e curata, si nici bunica machiata strident din autobuz. Amandoua vor crede ca sunt cochete, niciuneia nu ii sta bine. Copila are fata prea frumoasa ca sa si-o strice cu farduri, batrana e mai frumoasa in batranetea ei ridata. De la ce porneste toata nebunia asta? De la dornita de a fi frumoasa.
Ieri am vazut o fetita draguta, de vreo 10 ani. Avea o figura interesanta, ii statea foarte bine cum era, am vazut-o dupa cateva ore machiata, nu foarte strident, doar niste ruj rosu pe buze, de ajuns sa o urateasca, sa ii faca fata ingenuua sa isi piarda toata stralucirea. Azi am vazut-o pe Buni, are 80 de ani, e batrana si are fata ridata, dar era asa de frumoasa Buni asta a mea, parca mai frumoasa decat fetita de ieri cu ruj rosu pe buze. Pentru ca Buni isi respecta batrantea, nu isi profaneaza fata cu smacuri,cum fac alte batrane (destule), isi lasa fata asa cum e, parul il are alb si frumos, e acoperita de o aura de bunatate. Si atunci ma gandesc, de ce se machiaza fetitele cand sunt mici, daca sunt asa de frumoase nemachiate, la ce e nevoie? Sau de ce ne machiem atata in adolescenta? Avem cosuri, ei si daca avem cosuri ce? Sunt cosurile noastre, or sa treaca. Si daca femeie batrane au riduri, si ce daca? Sunt ridurile lor, si sunt normale. Fiecare varsta are farmecul ei, fiecare femeie e frumoasa in felul ei, fara machij...

Tag-uri Technorati: , , , , ,

Joi, Septembrie 27, 2007, 12:25 AM 

Ce cauta astia pe google
     media: 5.00 din 1 vot

Am si eu cateva intrebari:
Cine e frate Edy din Branesti?!?
Ce ii intereseaza pe astia de atata de femi curve si denumirile lor diferite?
Voi chiar credeti ca gasiti sfaturi despre cum sa cuceriti un barbat/baiat pe net?
Ce va chinuie atata prietenii falsi si cei adevarati?
Na ce cauta lumea si da de blogu' meu (clik p poza pt. a mari)
Free Image Hosting at <a href='http://www.ImageShack.us' rel='nofollow'>www.ImageShack.us</a>

Joi, Septembrie 27, 2007, 12:14 AM 

Smokingcoolcat
     media: 5.00 din 3 voturi

Probabil ca cei care va plimbati prin blogosfera des ati dat deja de blogul lui Octav Ungureanu alias smokingcoolcat, ei bine azi m-am decis si eu sa il adaug la blogroll. Pi ce gasiti acolo? Tot felul de chestii interesante, situatii din viata reala desenate intr-un mod foarte amuzant. Deci, eu zic sa intrati pe blogul asta ca e pretty intresting;)

Miercuri, Septembrie 26, 2007, 11:28 PM 

Ce fac frunzele cand bate vantul?
     media: 5.00 din 3 voturi

Uneori, frunzele nu vor sa cada frumos, nu vor sa pice sau sa se rasuceasca in vant. Pur si simplu cad pe pamantul negru si stau acolo. Privesc in sus cu regret...a venit toamna.
Uneori, frunzele sunt fericite ca se dau jos din pom, si o pornesc aiurea pe asfalt, printre picioarele grabite ale oamenilor, se plimba si vorbesc cu pietricelele, le mai intreaba de sanatate, mai se plang de o durere de sale, chestii obisnuite pe care le spun si le fac unele frunze batrane.
Frunzele nu stiu de unde vin, nu le-a zis nimeni, si nici unde se duc dupa ce da inghetul, ele sunt doar niste instrumente ale verii. Frunzele zambesc, pe inserate, in serile de vacanta, cand copii se joaca mai cu spor 'de-a v-ati ascuns" si unii se ratacesc printre crengile copacului ce le gazduieste. Uneori, copacul acela, fiind foarte batran, le povesteste din tot ceea ce a vezut de-a lungul vietii, "Spune-ne copacule, ce e Iarna?" "Iarna?, Iarna e ceva nemaivazut dragele mele frunzulite, Iarna, e frig, si trebuie sa ai scoarta groasa ca sa nu iti degere inelele, si ma simt asa de singur iarna, fara voi, dragele mele verzi, si fara pasari." Copacului ii curge niste seva dintr-un ochi, "Copacule, de ce plangi?' "Nu plang" raspunse copacul incercand sa isi ascunda ranile cu clei...
Frunzele sunt niste fiinte ciudate, ele au vazut Ielele dansant si nu au fost blestemate, unele au avut onoarea de a fi folosite in incantatiile lor magice, dar frunzele nu si-au dat seama de onoarea ce li se facea, ele erau doar triste ca nu mai vine ploaia, sau ca sunt smulse prematur din copacul lor.
Acum frunzele cad, se ingalbenesc si se intind pe pamant ca in compunerile din clasa aIV-a. Acum e toamna..

Duminica, Septembrie 23, 2007, 05:44 PM 

Ca la 17 ani
     media: 5.00 din 2 voturi

A trecut si ziua mea, una din cele mai interesante zile de nastere. Am sarbatorit rin munca pe timp de zi, ma pus mama la legat funde si huse pentru scaune, ornat stalpi si alte chestii de gen pregatirea unui salon pt. o nunta. Cand am reusit in sfarsit sa scap de acolo am iesit afara, cica eram datoare cu o cinste la domnii amici ai mei. Ne-am batut pe bomboane, mi-au cantat "La multi ani!" in gara si dupa ce au terminat m-a sunat mama sa ma intrebe ce naiba facem acolo ca se aude pana acasa (stau la cativa pasi de gara), am primit o gramada de cadouri, care mai de care mai traznite. M-am linistit in sfarsit ca nu mi-au cumparat vibrator (ma mintisera nebunii ca mi-au luat vibrator de ziua mea), am primit in schimb o cravata cu oite, chestie pe care mi-o doream de mult, un alungator de spirite si o insigna personalizata, nu va zic ce scria pe ea.
Cu alte cuvinte a fost fun, am ras de am cazut joc cand am ascultat " My heart will go on " in varianta George, Alex si mai ales Ovidiu, a fost o surpriza foarte placuta din partea lor si foarte de apreciat.
Am primit felicitari de la persoane la care nu ma asteptam, m-a sunat o fosta colega din generala cu care nu am mai vorbit de ceva timp, Ioana, sa imi spuna "La multi ani!", Dan (tipul ala pe care l-am criticat rau in postul asta), ce sa mai, anul asta am simtit mai mult ca niciodata ca am prieteni care tin la mine. Am o gasca a mea, and this feels sooo good...

Joi, Septembrie 20, 2007, 04:14 PM 

Age of...stupidity
     media: 5.00 din 3 voturi

Azi un coleg m-a intrebat daca mai ascult rock. I-am spus ca da. Sa uitat lung la mine, ca si cum ar fi vrut sa mai zica ceva, m-am uitat si eu la el...."Ascult rock, pentru ca imi place, am renuntat la fguri". A zambit aiurit, "Pai sa stii ca asta vroiam sa te intreb"
Dupa doi ani de strambat din nas si cautat nod in papura colegilor mei, am obosit si m-am recunoscut invinsa. M-am rupt in clasa a9a de colegii mei din totdeauna si mi-a fost greu, mi-ar fi placut sa fac liceul in Bucuresti si am visat la asta pana in ultimul moment, mi-ar fi placut apoi sa ma trensfer din clasa pentru care optasem chiar eu, cu mana mea (sfatuita de mama, si cu drept cuvant pentru ca nu am minte de matematica), sa imi recastig colegii cu care crescusem. Ochestie pe care nu am facut-o, si dupa multe tipete si certuri am decis ca o sa imi vars nervii pe colegii mei. Si trebuie sa recunosc ca am gresit, i-am desconsiderat si imi pare rau. Cu toate astea am continuat circul, cu strambatul din nas si mistourile rautacioase la adresa lor. Ii puneam pe toti in aceeasi oala, si nu era corect. Clasa mea, ca orice gradina are si uscaciunile ei penale, dar mai mult decat atat are copii care invata bine, copii cuminti si apreciati. Da, probabil o sa va ganditi la niste tocilari, dar nu sunt. Sunt niste copii normali. Punct
Acum nu vreau sa imi spal toate pacatele pentru comportamentul meu din ultimii doi ani, si nici nu cred ca or sa citeasca prea multi din colegii mei pentru ca nu beneficiaza toti de conexiune la internet. In orice caz, vreau sa clarific niste chestii cu mine, pentru ca mai am doi ani de liceu si vreau sa nu mai fiu nesuferita cu ei, sa nu mai stramb din nas cum faceam odata, am descoperit ca daca faci chestia asta prea mult, e posibil sa iti ramana asa, stramb. Si ce o sa fac cand o sa ii fur nasul Dariei si ea o sa mi-il ia pe al meu? Nu pot sa ii dau copilului un nas stramb...
Mi-a parut bine ca ma intrebat Marius daca mai ascult rock, mi-a parut bine ca am putut sa iiraspund si, cu toate ca nu mi-am spalat pacatele, macar am mai crescut putin in ochii lui.
Recunosc, sunt impotriva manelelor, nu imi plac, dar nu ii pot obliga pe ceilalti sa nu le placa, pentru ca, vorba 'ceea: "Gusturile nu se discuta"
Recunosc cand gresesc, si imi asum vina. O sa vina poate o vreme cand o sa fiu si eu judecata dupa felul in car ma imbrac sau dupa muzica pe care o ascult, pentru ca toate se platesc in viata. Si punandu-ma in locul colegilor mei am ajuns la concluzia ca nu mi-ar placea sa ma trateze cineva cum i-am tratat eu pe ei. Cu alte cuvinte, daca o sa fiti vreodata in situatia mea, nu incercati sa va gasiti scuze, si daca vedeti ca o luati razna ganditi-va de doua ori inainte sa actionati, ca sa nu patiti ca mine, si dupa doi ani de zile de mancat cacat sa va dati seama ca va pute gute gura. OK, am folosit cuvinte un pic cam dure, dar asta e adevarul. Numai bine;)

Tag-uri Technorati: , , ,

Luni, Septembrie 17, 2007, 11:20 PM 

Pe locuri, fiti gata.....scoala:D
     media: 5.00 din 3 voturi

Am inceput scoala azi. Aceeasi poveste ca de obicei, sculat de dimineata (ce as mai fi dormit), imbracat (anul asta in uniforma, singura diferenta), plecat la scoala, ajuns in curtea liceului si palavragit cu gasca de asta vara , am ras, am glumit, am vazut-o pe Ana, care si-a tras o vopsea noua la par, mi-am revazut colegii (vai ce dor imi era de ei), am impartit cativa pupici ipocriti pe acolo, chestii din astea, nimic interesant.
S-a facut careul ca in fiecare an, aceleasi trei banci pe care era asezata aceeasi fata de masa rosie. Directoarea a vorbit, un pic cam mult, a accentuat prea mult niste chestii care nu trebuiau spuse, a facut cateva gafe, sa laudat cu realizarile ei, a prezentat clasele si asa mai departe. Au fost si ai mei parinti (damn, nici de data asta nu m-au lasat singura) cu pretextul ca vor sa imi faca poze ca doar a inceput scoala.
In clasa diriga ne-a tinut o prelegere despre ceea ce o sa ne faca daca o sa fim nesimtiti, a mai spus o data fetelor sa aiba grija cu baietii (ca este niste porci, asta e de la mine...o sa citeasca chestia asta si o sa imi zica maine la scoala, dar nu imi fac griji pt. ca stiu ca o sa o amuze:D), au venit doi colegi noi, un tip si o tipa, ia prezentat pe aia, chestii de gen.
Colegii ai mai vechii s-au uitat cam chioras la mine la inceput ( deh, am indraznit sa ii pun pe youtube-da ei habar nu au ce- ala youtube, netu e sinonim cu messengerul pentru multi dintre ei....mwahahahaha), am avut placuta surpriza de a-mi gasi banca si scaunul de anul trecut, si credeti-ma, reintalnirea a fost induiosatoare...:D
Ce nu mi-a placut, in primul rand a inceput scoala...e asta era de la sine inteles...nu mi-a placut ca anul asta am vazut mai multi cocalari decat in anii precedenti, am avut neplacerea de a trece pe langa doi baieti (cred ca erau boboci) cu freze galbene in cap si alura de smecher cu doi de "jm" care discutau in gura mare ceva de genul: "Ba ajungem acasa si o f***m pe Cutarica", de parca viata lor sexuala ar fi avut vreo importata pentru mine, de parca m-ar fi interesat pe mine sau pe prietenele mele, sau pe oricine trecea pe strada in momentul ala ce fac ei acasa.
Parcul, plin in mare majoritate de elevi (erau si cativa insi si inse de etnie rroma imbracati in costumele lor "nationale") devenise neincapator, si mi-am simtit spatiul invadat. Am ajuns la concluzia ca nu imi mai place cand e Lehliu plin ochi de kinderi de toate varstele, imi place asa cum e el vara, cand sunt grupulete-grupulete asezate in jurul veunei banci, unii mai stau si pe jos, altii pe sus, se rade, se vorbeste si mai ales e vacanta si e intuneric.
Vacanta asta a fost frumoasa, m-am distrat, am umblat mai mult in gasca, am cautat intalniri de gradul 3, nu am gasit decat praf , au ramas multe amintiri frumoase, au ramas poze si speranta ca o sa fie la fel si la anul.
Acum vine ziua mea, mai e putin, si imi pare bine ca inca mai sunt la varsta la care imi permit sa ma bucur ca mai imbatrnesc cu un an, ca am o gasca de prieteni super de treaba, un boyfriend si mai si...iar scoala...atata timp cat sunt la liceu e distractie, cel putin asa imi spun toti cei care au terminat, si asa e....sendwich si cafea din pauza mare, am revenit...sa sune clopotelul, nu?:P

Tag-uri Technorati: , , , , ,

Vineri, Septembrie 14, 2007, 08:47 PM 

Nori
     media: 5.00 din 1 vot










Tag-uri Technorati: , , , ,

Joi, Septembrie 13, 2007, 07:39 PM 

Despre haos
     media: 5.00 din 1 vot

Ce daca vantul bate si rascoleste in toate partile? Ce daca in aer zboara pungi de plastic si praf amestecat cu vise sfaramate in bucati ? Eu incerc sa vad ceva, sa vad ce se acunde dincolo de esarfele spanzurate de o bolta imaginara, zbatandu-se ca niste fantome colorate, sa vad daca mai pot sa cant, sa vad daca soarele va mai rasari cum o facea inainte. Incerc sa gasesc pietrele neuniforme, neslefuite dupa acelasi tipar monocrom. Vreau sa stiu daca mai exista vreo dugheana imbacsita de fum de tigara unde inca se mai canta jazz, vreau sa vad daca oamenii mai stiu sa fie ei, daca mai inteleg notele scoase de un pian si un saxofon si de ce nu sunt egale. Si de ce sunt comfuze si oarbe, si de ce in dugheana aia parasita cineva inca mai stie sa traisca altfel decat dupa tipare.
Nu mai vreau tipare, nu mai vreau copii nereusite. Vreau sa ma dezbrac de hainele mele croite la fel, vreau sa port doar note si scrum de tigara stins cu gin tonic. Vreau sa scriu intr-una despre ceva nemaiauzit, nemaivazut, nemaisimtit.
Acum traiesc propriul cosmar al neputintei si al ignorantei. Ce e normal intr-o lume anormala? Ce e anormal intr-o lume reala? Raspunsul? Doar intrebari retorice aruncate in vant fara nici o noima. La naiba, acum fac pleonasme aiurea, totul e un haos de nedescris si perfectiunea sa dus pe apa sambetei. Da, poate ca lumea e mai buna cand nu e croita la fel. Poate ca e mai multa distractie cand nu toti oamenii sunt la fel. La naiba, renunta la "poate"! "Poate" e o notiune incerta, unde e certitudinea? Uneori avem nevoie de certitudini, ele fac incertitudinile mai savuroase.
Muzica e incerta, gusturile sunt incerte, viata mea e incerta. Da, poate ca in curand o sa ma prabusesc in negura singuratatii, poate ca o sa ajung o ratata ca in visul meu esuat pe o insula necunoscuta, netrecuta pe harta. Mai e ceva de descoperit pe lumea asta? Mai e ceva ce nu se stie?
Ma simt ca intr-o melodie a celor de la Cranberries, ma simt plutind, aberand, ma simt un haos total.
Aberez, a nustiu cat-a oara, poate sunt doar o aberatie a firii, ca orice alt om de pe pamnat , sunt doar o intamplare. Nu pot sa cred ce mi se intampla, plutesc...plutesc, e haos iar, imi place haosul...sau nu? Haosul e incertitudine, nu stii ce se va intampla in momentul urmator. Da, cu siguranta e o lume nebuna, eu inebunesc pe masura ce scriu, la sfarsit o sa fiu o nebuna legata in camasa de forta. La naiba, nu o sa mai pot scrie, asta ma scoate din sartite, continui cu scrisul; doar ca sa ma pot tine in viata. Nu ma mai pot controla....haos si incertitudine, aberez ...e aiurea totul, nu mai vreau, nu mai pot am obosit.
Gata cu totul, gata, am farmitat esarfele colorate, le-am taiat si mi-am facut ciorapi de matase din ele, si funde, si panglici, si am cuw
sut pe ele cuvinte care au durut si acum nu mai dor. Vor fi cuvinte, vor fi propozitii, vor fi secrete si fraze, vor fi de toate.
Cuvantul sta la baza propozitiei. Totul incepe cu un cuvant. Si se termina tot cu un cuvant....
Cuvant

Tag-uri Technorati: , , ,

Joi, Septembrie 13, 2007, 01:41 AM 

Let's dress for fuckin' school
     media: 5.00 din 1 vot

Deci incepe scoala, deci inevitabilul se va produce in mai putin de 6 zile. Azi, posesoarea blogului aici de fata a fost la Capitala, iar. A fost cu scopul precis de a-si achizitiona uniforma, caci, pentru ca si deoarece aia de la scoala o impun de anul asta. THIS MEANS WAR !!!
Deci vine mama la mine de dimineata, cica sa ma trezesc ca mergem la Bucuresti sa cautam de imbracat ca se spumeste directoarea daca pasesti in incinta liceului fara CACATUL ALA DE UNIFORMA!!!! Deci ma trezesc, ma spal pe dinti si pe ochi la foc automat (ma mai vede si Ovidiu in pijamale si proaspat trezita din somn cu figura aia "fericita" desenata pe fata cu creta) si ne imbarcam in masina cu tanti Nadia si Ovi (si asta cu acelasi pas ca si mine). Faza funny e ca eu ieri m-am culcat si habar nu aveam ca azi plec sa imi iau de imbracat, de fapt, eram foarte relaxata in ceea ce priveste uniforma mea, aveam blugi negri, vedeam eu de unde faceam rost de o camasa si cu sacoul...duude, mai poate astepta, si mama gandea la fel, dar ceva a facut-o sa se razgandeasca azi. Asa ca, odata ajunsi in Bucuresti (nu va spun ca am fost in Bucur Obor ca fac reclama) o luam la cautat sacouri pentru copii (astia eram eu si Ovi). Ovi si-a luat costum, dar trecem peste asta, oricum neinteresant, va spun decat ca arata funny in costum asortat cu un tricou cu drogat imprimat pe el si pumpsi negri cu sireturi rosii in picioare. Deci scapam de Ovi (yee, oricum nu era important:D) si hai sa cautam si pentru moa. Mi-am luat si eu sacou (da, o sa ma primeasca la liceu, sa ma cultiv...morcovi, ceapa, cartofi, nu mai stiu ce mare ganditor a zis asta), fusta si camasa +(plus) pantofi. Negre toate ca ma duc la scoala, nu la discoteca;)). Acum sincer va spun imi place ce mi-am luat pentru scoala (desi sunt cam incomode), arata bine, dau bine, fac impresie buna...si cum prima impresie conteaza...
In rest ce sa zic, in Bucuresti, aglomeratie, multi oameni, multe fete etc. In momente ca cele de azi din Bucuresti, cand erau cozile alea de masini imi pare bine ca traiesc in Lehliu si nu in Bucuresti. E adevarat, momentele alea sunt rare, e bine ca am o consolare, in doi ani o sa ma mut in "marele" Bucuresti si o sa am parte de aglomeratie in fiecare zi (atunci o sa fiu nemultumita de capitala si o sa vreau inapoi in Lehliu;)))

Marti, Septembrie 11, 2007, 03:02 AM 

Pentru ei, cei care au ramas copii...
     media: 5.00 din 1 vot

Azi am fost iar in cimitir cu gasca sa mai aprindem o lumanre celor care nu mai sunt printre noi. Plimbandu-ne printre morminte am inceput sa vorbim despre colegii nostri care au murit inainte sa se bucure alaturi de noi de viata, de cei morti de mici, de povestile triste ale unor oameni plecati prea devreme dintre noi.
Azi vreau sa vorbesc despre Bogdan, despre Ciprian si despre Ana si despre vietile lor sfarsite prematur.
L-am pus pe Bogdan primul pentru ca era de-o seama cu mine, intr-o clasa paralela. A murit cand eram intr-a 6a daca tin bine minte, calcat de tractor. Ne-am dus toata scoala la inmormantarea lui, era ceva socant, un copil pe care il vedeam in fiecare zi, care traia printre noi a plecat pur si simplu si nu a avut cand sa isi ia ramas bun. Era singur la parinti. Colegii au tinut mult timp doliu pe banca lui si o lumanare aprinsa.
Ciprian a fost calcat de tren,avea 14 ani, si de-abia terminase clasa a8a. In toamna trabuia sa mearga la liceu, dar nu a mai apucat. Am auzit niste povesti ca strigau la el oamenii sa nu treaca linia ferata ca vine trenul. Se pare ca el nu il auzea, a mers pur si simplu inainte si a fost spulberat.
Ana nici nu intrase la scoala cand a murit. Urma sa mearga in clasa intai in toamna dar un accident tragic i-a curmat viata. Nu am cunoscut-o, stiu ca era in clasa cu verisoara mea Stefania si ca erau bune prietene. Mai stiu ca mamica ei a ramas socata pentru ca fetita era cu ea in masina cand sa intamplat tragedia.
Ma gandesc acum, dupa ce a trecut ceva timp de la intamplarile astea, cativa ani buni; copii astia au murit si nu au cunoscut viata, nu au stiut cum e sa iesi in gasca cu prietenii si sa razi, nu au stiut ce-i aia adolescenta, iubire. Nici unul din ei nu au stiut ce inseamna liceul si nu au facut nebuniile care se fac. Au ramas copii. Si copii vor ramane mereu, pentru ca au murit la varsta inocentei. Dumnezeu sa ii ierte!!!

Vineri, Septembrie 7, 2007, 05:46 AM 

Iubite, buna seara
     media: 5.00 din 2 voturi

Ti-am spus "buna seara" si mi-ai zambit tulburat, m-ai privit fara sa scoti o vorba si ai trecut mai departe. Necunoscut, ne stiut de nimeni, ai plecat cum au facut-o multi inaintea ta. Am ras si a inceput sa bata vantul, iar parul imi zbura haotic in jurul fetei, pe fata si pe gat, si eu radeam fara noima, fara sens. Pierdusem sensul meu, pierdusem ceea ce imi lipse ca sa fiu un intreg. Radeam si rasul mi se transformase in suvoaie de ploaie, radeam si rasul imi suna inspaimantator si inspaimantat in acelasi timp, radeam ca sa nu plang.
Buna seara, iubite, mai stii...? Nu mai stii nimic si ochii iti sunt goi. Si suna a repros dar nu iti reprosez nimic, si suna a frustrare dar nu e decat delir, si suna a adevar, e doar un fals. Tu nu stiai? E fals, nimic nu e adevarat in lume, si daca textul asta nu are nici un sens, iti spun un singur cuvant, are, e doar o introducere incerta si neadevarata la ultima obsesie in materie de muzica a mea, da iubite, te iubesc iti spun, buna seara......

Joi, Septembrie 6, 2007, 03:09 AM 

Vara,Toamna si tanarul Liceu
     media: 5.00 din 1 vot

Azi priveam cateva pietricele rostogolindu-se aiurea pe asfaltul gri. Miroseam un inceput de toamna si ma bucuram de spectacolul razelor de soare imprastiate peste iarba si peste flori. E doar inceputul toamnei, inca e cald si bine, inca mai pot sa pun un tricou cu maneca scurta si sa ies la plimbare in tenesi, inca mai pot sa ascult Vama Veche si sa ma gandesc ca traiesc intr-un cantec al lor.
Inca mai pot sa ma uit la pietricele le ce joaca leapsa pe asfaltul prafuit si sa vad vrabiutele mancand laolalta cu puii de curca ai vecinei. Deci timpul nu e chiar pierdut...Mai am timp sa-l pierd si sa plec in cautarea lui, mai am timp sa fac multe, mai am o gramada de timp in fata mea.
Pentru ca sunt inca un copil, si imi place statutul meu privilegiat, abia acum realizez cat e de bine sa fii copil, sa nu ai responsabilitati si griji. Vorbesc aiurea, ocolesc ce e mai important. Ma gandeam la vara mea, pe care o vreau uneori inapoi si ma apuca nostalgia, si scriu statusuri neoriginale in care imi cer vara innapoi. La ce imi mai trebuie mie o vara care a trecut cand am in fata mea o toamna intreaga, si, dupa cum zic toate cliseele din 1-4, toamna este cel mai bogat anotimp, "Toamna se numara bobocii", ce mama naibii, as adauga eu.
Am avut o vara frumoasa, cred, sau cel putin o vara interesanta, am cunoscut oameni noi, am mai crescut un pic, am mai si plans, am invatat sa iubesc si sa astept, am invatat multe de la batrana vara. Vara e batrana?!? Vara e infatisata ca o femeie tanara si frumoasa, eu as infatisa-o ca o femeie foarte calduroasa si foarte furioasa uneori. Imi amintesc vijelia aia care m-a prins afara cu cei doi Alecsi si ne-am adapostit la Fanush, atunci a fost foarte nesuferita coana Vara cu noi, sau caldurile alea de foc, cand simteai ca se topeste si sufletul in tine, si atunci coana vara trebuie sa fi avut niste nervi pe lume....
Si totusi vara a fost frumoasa, pentru ca a fost vacanta, pentru ca am trait-o frumos, pentru ca am dormit pana tarziu si m-am culcat si mai tarziu, si mai ales pentru ca nu am avut lectii.
Una peste alta mi-e dor de scoala, mi-e dor de senvisul din pauza mare, de cafeaua bauta cu Ana in prima pauza cand aveam amandoua ochii lipiti de somn si nici un chef de ore, mi-e dor si de colegii mei nesuferiti, sa ii vad cu fac ochii mari cand incep sa dau aiurea din cap pe vreo melodie de la E.M.I.L. sau cand vine boyfriend la mine si se amuza de faptul ca "e "rocher". Mi-e dor si de diriga, sa mai tipe la noi si sa nu o bag in seama, de directoarea (yeee, am scapat de ea, nu mai facem chimie) care ne spune sa nu mai mazgalim bancile si mai ales de atmosfera aia de liceu.....Ani de liceu.....

Duminica, Septembrie 2, 2007, 03:31 PM 

Despre scrisori
     media: 5.00 din 1 vot



Vroiam sa imi imprastii gandurile pe o foaie care sa nu calatoreasca, vroiam ca acea bucata de hartie sa ma stie decat pe mine si atat. Eram egoista, o recunosc, nu suportam ideea ca bucata aia nesemnificativa va vedea mai mult decat am vazut eu in toata viata si in final va ajunge la o persoana draga mie. Eram geloasa pe un petic de hartie patat cu cerneala.
Scrisorile sunt niste fiinte complexe, le zic fiinte pentru ca ele au oarecum un suflet in ele, depinde de cine le scrie, poate fi o simpla scrisoare de recomandare dar are o bucata din persoana care a scris-o, la un moment dat peticul de hartie a fost atins de mana si pictata cu varful unei penite.
Imi place sa scriu cu stiloul. Scrisorile scrise cu cerneala sunt mult mai frumoase, si daca foaia este usor ingalbenita, impresia artistica e usriasa. O scrisoare o asociez cu melodiile lui Edith Piaf, cu filmele cu Audrey Hepburn si mirosul de Chanel nr.5 . Scrisorile nu apartin acestei epoci, sunt bucati mici de trecut, spanzurate in negura timpului. Au parfum de biblioteca si aspect galbejit. Oricat de invidoiasa as fi pe ele, scrisorile traiesc mai mult ca mine, cunosc mai multe maini si atingeri decat un om, cunosc intunericul si lumina, imbatrnesc dar nu isi pied farmecul...
Scrisorile de dragoste sunt cele mai celebre, au devenit aproape un cliseu, asa au fost exploatate. Si cine nu si-ar dori sa primeasca scrisori de dragoste? Scrisori parfumate, care sa contina o bucatica infima din sufletul celui care a trimis-o. O scrisoare cu o orhidee presata strecurata in plic , sau o suvita de parl egata cu o panglica la un capat. Emotia cu care este citita, nerabdarea, bucuria, tot amestecul de sentimente care intra in descoperirea scrisorii.
Scrisorile sunt cu siguranta mai interesante deca un mail. Au mai multa fantezie, au mai multa caldura....

Duminica, Septembrie 2, 2007, 02:54 AM 

Depresie de toamna
     media: 5.00 din 1 vot

Sa continui sa ma mint ca mai e totusi vacanta, chiar daca vara s-a sfarsit....e complet fara sens. Nu mai e acelasi lucru...vara sa sfrsit si asta e sigur. Nu pot sa cred cat de repede a trecut timpul, parca ieri muream de cald si era deabea iunie si acum bate vantul si ploua afara. Si colac peste pupaza mai e putin si incepe nenorocirea aia de scoala. Nu-mi plac sfarsiturile decat atunci cand e vorba de scoala, nu urasc decat inceputul scolii, e cel mai deprimant inceput posibil. O adunatura de ipocriti stransi in curtea scolii sau a liceului. Da, ipocriti, pentru ca unii au si flori la ei si le dau profesorilor, si se prefac ca le pare bine sa ii vada, pe ei pe profesori. Si profesorii zabesc la randul lor si multumesc pentru nenorocita aia de floare. Unii mai fac si poze...cacat... cine ar vrea sa isi aminteasca inceputul scolii?!?
Si cand ma gandesc ca o sa pasesc iar in clasa, ca o sa miroasa a transpiratie de la nesimtitii care nu stiu ce-i aia apa, ca or sa rasune manele din toate unghiurile, ca o sa ma trezesc de dimineata si o sa dorm la ore. Bleah... Singurele chestii mishto la scoala sunt pauzele, pentru ca atunci pot sa evadez putin, mai ies la o gura de aer proaspat cu Ana, mai iau un senvis gretos, mai beau o cafea, mai vine boyfrindu. Si mai sunt orele in care stam degeaba, ca nu vine profu sau profa la ora. Si alea imi plac mult, si chiulitul de asemenea. Vorba lu' Alex, am luat-o razna...si imi place al naibii de mult.
Si ca sa nu ziceti ca sunt pesimista, toamna are si parti bune, pentru ca e ziua mea, si luna asta fac 17 anisori, abia astept, promit ca va dau bomboane virtuale, promit ca fac cinste cu o bere virtuala, promit multe, cam greu sa ma tin de cuvant....sunt prea deprimata ca sa rad, e prima zi de toamna si ploua, si e urat. Am o stare nashpa, vreau sa vina vara innapoi si sa fie iar cald, vreau alti colegi, vreau sa nu mai ploua macar....
Si ca sa fie totul complet, na, va dau sa ascultati OCS-Depresie de tomana-iarna...titlul e sugestiv:D

Tag-uri Technorati: , , , ,

Sambata, Septembrie 1, 2007, 07:47 PM 

www.addletters.com
     media: 0.00 din 0 voturi

Am descoperit un sit foarte funny unde poti sa pui cuvinte in gura...la propriu
www.addletters.com
de esxemplu, poti sa il faci pe Bart Simpson sa scrie pe tabla numele tau, sau numele sitului tau
ex:


Despre mine: nimic...despre blog: de toate: muzica, literatura, aberari, supradoze de nebunie. Vreti ceva mai mult? Cititi blogul;) Dianna

Aboneaza-te la insemnari


Ultimele poze

Feed-uri

Blog Status

Vizitatori:140.639
Insemnari:211
Comentarii:232
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare