Duminica, Decembrie 30, 2007, 03:34 AM 

Acolo unde nu sta nimeni (episod pilot)
     media: 0.00 din 0 voturi

...suiera vantul si uneori spiritele se intalnesc sa faca ritualuri necunoscute muritorilor de rand. Sunt gauri in pereti si e frig. Praful, depus intr-un strat impresionat nu e deranjat decat de vreun gandac mare si negru sau deadierea usoara a vreunei panze imense de painjan. O usa scartie, desprinsa din balamale si aerul e greu, imbacsit si lipsit de viata.
In jurul casei unde nu sta nimeni circula tot felul de povesti, ba ca ar fi blestemata, ba ca ar fi bantuita, fapte necunoscute. Candva, casa fusese locuita si copii isi imaginau ca, atunci cand sunt plecati cu totii, spiritele se aduna la ospete nebunesti, si danseaza hore salbatice, satanice in mijlocul sufrageriei, si scot suierete infricosatoare. Le si vedeau copii, diforme, umbre urate si negre ce dansau valsuri mortuare pe covor, gemand si tipand. Apoi, in casa sa asternut linistea, oamenii s-au mutat si au lasat casa asa cum era...pustie si bantuita de spiritele intunecate ce-si dansau horele diavolesti pe covorul din sufragerie....

Miercuri, Decembrie 26, 2007, 07:44 PM 

Gand
     media: 5.00 din 1 vot

Asteptam clipele sa se scurga mai repede, acele ceasornicului din perete sa se invarta si sa vina clipa. Clipa cand nimic nu mai e ce a fost, cand lumea isi schimba viteza, cand omul renunta la caverne si se civilizeaza, cand atinge un alt nivel al evolutiei speciei din care face parte...ata de neevoluati suntem....
Rana inca mai sangereaza, figurile inca se contorsioneaza cand privirile se intalnesc, fantome ale trecutului bantuie gandurile si nu iti lasa viata sa continue frumos, ajungi sa urastii ceea ce odata iubeai, ajungi sa te dezgusti la auzirea unui nume sau la gandul unei atingeri. Te droghezi cu rautate, iti ascuti ghearele si te pregatesti de atat. O fiinta ranita in amorul propriu ea mai periculoasa decat orice altceva, totul se termina cu o moarte si sufera numai cine poate. E mai mult decat o evadare, e mai putin decat inchidere, nu cunoaste suprematie si nici nu se minimalizeaza in ochii oricui, doar cine le cunoste isi da seama, pentru ceilalti trec neobservate. Trebuie sa ajungi departe ca sa vezi elefantul din spatele soricelului speriat, trebuie sa iti cureti bine ochii de praf ca sa vezi cerul de deasupra padurilor. E o teorie greu de inteles pentru multi, eu nu o inteleg prea bine, eu nu exist, sunt doar un gand ce vine si pleaca. Incerc sa trec peste gafe, peste oameni si oamenire, peste unele rautati si sa vad in interior....mai mult decat gandul, printre fapte si adevaruri absolute, crize existentiale ce se termina cu sangerari si ranice supureaza venin. In cerc sa trec peste soneria enervanta a instalatiilor de brad si sa vd luminitele, sa traiesc sarbatorile prin ochii copiilor. La mine nu mai vine nici Mos Craciun si nici Iepurasul, in Zana Maseluta nu am crezut niciodata, incerc sa reinvii monstrii sacrii ai copilariei mele prin copii care ma inconjoara, incerc sa rad si sa fiu mai curioasa si sa fiu mai curioasa de cadouri chiar daca stiu ce se afla sub ambalaj.
E atat de greu sa cresti, sa incerci sa treci peste, sa nu mai faci gafele care candva ti se iertau, sa "faci frumos" chiar daca nu ai chef. Sunt unele filosofii de viata greu de inteles, sunt unele regului care uneori trebuiesc urmate, altele care cer sa fie incalcate pentru ca inconstienta si curajul de a-ti asuma niste riscuri, de a fece niste compromisuri sunt uneori vitale.
Unuu oameni au probleme si traiesc numai prin rezolvarea acelor situatii dificile sau nu cu care se confrunta zi de zi. Cand totul este bine lipseste adrenalina, asa ca o iau de la inceput.
Cateodata ma simt furioasa pe cei din jur, ma comport copilareste, comentez si ratez niste sa zicem niste chestii importante. Ma enerveaza anumite comportamente sau gesturi, cuvinte obscene si fluturari din gene.... Alteori ma calmez, pun capul pe perna si adorm instantaneu, ma trezesc linistita si furtuna stiu ca a trecut....

Miercuri, Decembrie 26, 2007, 02:02 AM 

200 de posturi+2 tag-uri
     media: 0.00 din 0 voturi

Postul cu numarul 200...e ceva zic eu....si imi urez la cat mai multe posturi...acum am niste lepse sau tag-uri de onorat. Incep cu prima, de la Lory, care vrea sa stie cum il vad eu pe Mos Craciun al secolului 21 (da, am scris ca aia prostii) pai il vad mai slab, mai simpatic, asculta multa muzica si nu da cadouri copiilor manelisti pana nu isi schimba orientarea muzicala (now i was mean), Rudolph e o motocilceta zdravana cu atas in care tine cadourile si se imbraca mai lejej, poarta baggies, sepci, skate shoes sau tenesi etc...
Si al doi-lea tag sau leapsa este de la Alex si vrea sa stie care e melodia mea preferata. Mai alex.,...sunt asa de multe melodii ca nici nu stiu de unde sa aleg, dar acum imi vine in minte "Wish you were here" de la Pink Floid so....we have a winner:D
Leapsa o dau cui vrea....

Duminica, Decembrie 23, 2007, 09:14 PM 

La colindat
     media: 0.00 din 0 voturi

In seara asta ma duc sa colind....m-am imbracat corespunzator, am pus caciul pe ochi...and away we go again....but first i write a post in here....Sarbatori fericite:D

A Christmas Carol, animatie dupa un roman al lui Charles Dickens...hope you like it:P









Sper ca v-a placut povestioara asta despre umanitate pe care am descoperit-o intamplator si am zis sa o pun de Craciun aici sa vedeti si voi ce frumos e sa ai o familie cu care sa impartasesti clipele astea frumoase de Craciun...suna a cliseu, dar e adevarat....

Sambata, Decembrie 22, 2007, 02:38 AM 

Betie de cuvinte....
     media: 5.00 din 2 voturi

Amintirea tuturor acelor zambete frumoase, priviri aruncate se furis, si suferinta muta, durerea ce crestea din interior si se sparge in lacrimi transparente. Picaturile de ploaie ce bat in geam uneori si fiarele trezite din amorteala diminetii. Betia cuvintelor amestecate cu regrete si gemetele straine de-acum de trupul tau.
Ignoranta si lipsa de sens, imbecilitate pura amestecata cu miros de carene in putrefactie....uite cat sunt de desteapta, ce cuvinte paradoxal de destepte scot din mine, comparatii desucheate ce separa chiar noapte de zi....intr-o zi voi spune poezii castanilor si lumea va crede ca sunt nebuna. N-ar fi ceva nou....cu toate astea, astep elogiul dragii mei, elogiul care sa ma poarte pe culmile gloriei, eu, obiectul sarmnt al adoratiei intregii populatii. Pentru un moment de glorie mi-as da uneori toate clipele de obscuritate. Alteori mi-as da toata gloria obscuritatii, as plati bani grei pentru fericirea tampa a mediocritatii Daca n-as abera atat pate lumea m-ar place mai mult....la naiba cu toti, la naiba cu oamenii si cu parerile lor, cu aparente si cu regrete. La naiba cu limbajul abject si cu jargoanele sacrificate pe altarul prostiei, la naiba cu tot. Pentru un moment de fericire mediocra imi dau gloria, imi dau iubirile si regretele, pentru un dans din buric pe o manea infecta imi dau tot amorul propriu, pentru regasirea mea imi dau si sangele murdar de vise sfaramate care imi infecteaza venele in curgerea lui navalnica.
Nu mi-as da viata pentru iubire, nu mi-as da viata pentru un compozitor ratat, nu mi-as da nici aurul nici argintul si nici avreile pentru nimic in lume. As deschide insa, uneori usa vreunui necunoscut sarac, i-as da de mancare si l-as imbraca apoi i-as da drumul in junga oamenilor. Lasa-te calcat in picioare apoi ridica-te ca un demon si striveste-i pe cei ce te-au strivit candva.
Revin la tine vis pierdut, revin la atingeri si la sperante, revin la betia aromata si la saruturile furate candva in locuri obscure.. Imi amintesc uneori lasitatea din ochii tai, imi amintesc teama si minciuna ascunsa undeva in spatele retinei. Si bucati de par ondulat, si dorinte si frustrari stinse cu lacrimi, si nervi. Nu se merita, mi-am spus increzatoare si am mers mai departe, cu capul sus si ranile inca nevindecate ascunse de bandaje albe. Azi rad si maine voi plange...cu timpul o sa rad mai mult si o sa plang mai putin......os-o scoatem la capat.....cand se va aprinde lumina astrului zilei si stelele vor inceta sa straluceasca, cand nu voi mai plange decat mortii......
Azi am realizat ca nu am profitat de cineva drag atat cat ar fi trebuit cand era inca in viata, Azi mi-am dat seama ca ar fi trebuit sa il rog pe bunicul de la Dalga sa imi cante mai des la muzicuta...acum imi pare rau.....o sa petrec mai mult timp cu cel care mi-a rama in viata...sunt chestii care nu le realizezisi mai tarziu dor mai tare decat un cutit rasucit in rana. Azi imi venea sa plang cand am realizat ca el murise si eu stateam singura, cu el in fata mea, intins pe pat si ma uitam pur si simplu la trupul acela inert care zacea in pat, tacut pe vecie. Si eu taceam si ma uitam. Si tot azi mi-am amintit ca atunci i-am cules un buchet de violete si i le-am pus intr-un pahar de tuica, dia ala mic, simi-am promis sa ii duc cate un buchet din ala de fiecare data cand vor aparea.......a murit primavara......nu-si mai au rost regretele...ramane amintire...in orice caz....ramn cicatrice, ramn dureri nespuse....Mie mi-a ramas tristetea si amintirea unor clipe frumoase...din toate experientele care m-au marcat pana acum...unele rani inca mai sangereaza...crede-ti ce vreti, sa nu ma intrebati pe mess ce am vrut sa spun cu postul asta, jur ca va dau ignore....:(

Miercuri, Decembrie 19, 2007, 12:45 AM 

Copii blogosferei
     media: 0.00 din 0 voturi

Irina se "zoaca", e mica si poceste cuvintele, si mamica ei ii consemneaza cu rabdare si devotiune pe un blog toate nebunile pe care le face, de parca o vezi in fata ta. Blogul se numeste in joaca, iar patanii mai vechi ale Irinei mai gasiti si pe 1001 .
Max e si el un kid simpatic, il gasiti pe blogul mamei lui, Mara, care scrie cam in proportie de 99% despre el. In orice caz, e foarte amuzant ce face copilul asta de 3 ani, cum stalceste cuvintele etc.
Razvan aka gramokid e pustiul celor doi gramo, foarte simpatic la cele 6 luni ale sale, "indura" dintii care acum s-au gasit sa creasca direct din gingii, vaccinuri si diete din ce in ce mai variate. Plus ca primeste vederi din toate partile lumii. Si e asa de mic. Nu mai are rost sa va spun cine scrie pentru el...cand ii ai parinti pe Gramo.
Astea sunt blogurile pe care le citesc eu de vreo luna, si o sa le gasiti si la blogroll. Have fun cu ei, sunt tareee simpatici cum stalcesc cuvintele si zambesc din poze.

Miercuri, Decembrie 19, 2007, 12:05 AM 

Astept
     media: 0.00 din 0 voturi

Astept sa ma supun fiecarei atingeri, fiecarei vorbe aruncate cu furie si tuturor palelor de vant care imi vor lovi vreodata obrazul. Astept sa aud vajait de spada si tipat nebunesc rasunand pe strada, supunere si nebunie intr-o singura parte a lumii. Astept apoi linistea amagitoare ce prevesteste raul, pentru ca dupa rau isi face aparitia, biruitor, binelece nu poate fi apreciat fara prezenta malefica ce dispare incet incet, facandu-i loc.
Astept sa iti invoc atingerile, sa iti amintesti clipele si strangerile in brate, astept sa imi pui intrebarile, sa iti primesti palemele, sa imi rasunzi indoielilor si sa asculti plangerile si dorul. Si la sfarsit, vreau adevarul, soptit, recunoscut cu greu, sa-ti calci pe mandrie, sa ma ranesti, poate, sa ma jignesti dar sa imi racoresti arderile.
Astept cum am asteptat mereu, cu rabdare, dand tarcoale usor in jurul subiectului dureros, privind fapte care ma dor.... Astept sa treca timpul, sa mai creasti, sa vad deznodamantul si sarcina ce ti-o da viata, cararile pe care o sa mergi, cararile pe care o sa pasesc agale, sa vad stelele rasarind si soarele asemeni. Astept succesiuni, iubiri neimplinite, placeri interzise, greturi, foame, iertare si mascari, astept sa ploua si sa ninga, sa bata vantul peste parul tau, sa se albeasca si poate sa cada, sa se indrpte si atat.
Astet cuvinte....m-am saturat de asteptare, continui insa sa astept, nu stiu pe cine, nu stiu de unde, creez panica si indoieli, creez rusine si nestire, me rog mereu sa pier cumva, sa piara indoiala si teama de necunoscut, sa imi vad altfel viata. M-am saturat de rabdare, m-am saturat sa migalesc scenarii comfuze ce se naruie ca fumul de tigara, m-am saturat de laitmorivul tigarii, de oamenii care ma intreaba de fumez si eu sa le raspund ca nu. Trebuie sa le desenez, se pare, ca tigara si fumul reprezinta ceva, aici, in lumea mea mohorata, in conceptia mea, tigarea aia si fumul ala inecacios, au o simbolistica. Nu, oameni buni, sa stiti eu nu fumez. Sunt doar o reprezentare a propriului meu sine, nu sunt nici adevar dar nici minciuna, ci undeva la mijloc, si voi trebuie sa intelegeti asta. Si nu rostesc povesti aiurea, si nu ascund identitati, eu le dau aripi sa zboare undeva mai sus de stele, un pic mai jos de Dumnezeu, sa se inchine si sa-i spuna c-au fost trimisi doar de condeiul meu, sa il salute si-apoi sa se intoarca multumite pe pamnt, sfintite.
Cu toate astea, eu inca astept, sa treaca timpul, sa vine, sa plece, sa fie gata, sa imi vorbeasca, sa se termine, sa inceapa, da ma duca, sa imi ia si sa imi dea, sa taca, sa imi arate....continui sa astept, imi duc viata intr-o continua asteptate, tind catre ceva nedefinit, si uneori, cate-un vis se sfarama,se transforma in scrum, se disipeaza ca fumul de tigara in aer si ramne doar mirosul. Mi-au apus cateva vise...unele s-au implinit...le astept acum pe cele mai absurde sa dispara si cele mai probabile sa se intample....viata mea e doar un vis.....

Marti, Decembrie 18, 2007, 05:36 PM 

N-am chef
     media: 0.00 din 0 voturi

N-am chef sa scriu, pur si simplu...revin....

Sambata, Decembrie 15, 2007, 01:12 AM 

Furia
     media: 0.00 din 0 voturi

Cand ai nervi inseamna ca ai o mare problema, ca te-a suparat cineva sau te-a scos din sarite in asa hal incat pur si simplu vrei sa strangi pe cineva de gat. Dar gestul ti se opreste oarecum la incheietura mainilor, acolo unde venele se intretaie purpurii si pulseaza din ce in ce mai tare. Cu toate asta ceva te opreste din tentativa nerostia de stangulare a persoanei cea mai apropiata de langa tine. Si atunci imposti pur si simplu cu venin, de obicei iti versi naduful in persoana cea mai apropiata de tine, iese pur si simplu, ca o auto-exorcizare, pur si simplu, nu mai tii cont de nimic, si zici, si scoti din tine tot ceea ce e mai rau si mai penibil. Saracele persoane care nu ma cunosc, ce grozavii le-aud urechile, ce nemernicii pot sa debitez uneori si sa schimb pareri...nu de putine ori am auzit chestii de genul "Diana,mi-am schimbat parerea despre tine..."....doh, schimbati-o, in momentul asta nu ma intereseaza decat sa tip, sa deblochez vena aia care imi pulseaza cu atata neliniste la tampla. Si tip, de nervi ca nu pot sa iti dau una in gura, ca nu pot sa te lovesc, sa imi centrez furia pe ceva. Ah,. ce m-ar mai racori sa imi infig mainile in parul tau si sa trag pana ti-l scot din radacini. Aici iese la iveala cate-o ramasita din femeia cavernelor ce a fost vreo stramoasa de-a mea, in vremuri apuse de mult, mult....
Da chiar, cred ca daca as fi trait in preistorie, as fi fost o ucigasa, o nemernica de femeie care lovea si distrugea totul in calea ei. Noroc cu civilizatia asta ca mai cizeleaza animalul din noi. Cand eram mica, mama imi zicea ca nu e frumos ceea ce facem, sa fiu fetita cuminte. Cu toate astea, uneori simt cum se naste in mine sentimentul de femela nebuna, simt furia cum creste in ritm alert in mintea mea si ma stranguleaza mai mult decat as vrea eu sa ucid prima persoana care imi iese in cale. Am porniri salbatice, asta e clar. Ramane insa de vazut de la ce stramos le mostenesc...nbunia asta oarba, care ma sfasie si se treansforma, datorita civilizatiei in cruzime verbala, si provoc rani mai adanci decat le-as provoca cu pumnul, pentru ca, multumita Providentei, nu am fost inzestrata cu putere fizica, scurtele accese de nebunie care ma trec sunt racorite prin cate-o lovitura in lemn in urma careia eu sufar cel mai tare, adica...la naiba, pe cine incerc sa pacalesc? Incerc sa imi analizez emotia pe ceva din exterior; pe un obiect care nu poate fi ranit, pentru ca nimeni din calea uraganului meu sa nu sufere vreo dauna corporala.
Sunt nebuna, Doamne, ce nebuna sunt, o adevarata pacoste pe capul celor apropiati, pentru ca fac tot felul de chestii pe care uneori nu le inteleg nici eu, pentru ca imi ies pe gura cuvinte pe care nu le aud inainte sa le rostesc. Si ma gandesc atunci, "La naiba, eu am scpus chestia aia, Doamne, a sunat oribil in gura mea".....
Sunt un om ciudat, foarte ciudat, e greu sa ma cunosti asa cum sunt, si pana la urma sfarsesti sa te dai batut, pentru ca nu o scoti la capat cu mine.....da, sunt mai rau ca o femeie a cavernelor....sunt un om nebun, atat de nebun....contient de propria nebunie...incerc doar...incerc doar sa va ferest de turbarea mea.....

Marti, Decembrie 11, 2007, 09:04 PM 

Tags
     media: 0.00 din 0 voturi

Am primit niste lepse pe care nu le-am onorat pentru ca nu am mai postat in ultimul timp. Imi cer scuze de intarziere si aqm sa incep cu primul tag, de la Netsurfer care zice sa spun ce imi doresc de sarbatori. Pai imi doresc sa ii am pe toti cei dragi aproape, multe dulcuiri , o papusa barbie originala, cu bicicleta, masina, castel....not ;revenind,sa ninga, si un volum de poezii de serghei esenin.....eh, cam atat....Mosule, vezi ce faci cu papusa aia:D:))
Al doi-lea tag este de la manu care e tare curios ce mi-a adus mosh nicolae:D...ei bine, mi-a adus muuulte dulciuri, printre care o cutie mare de raffaelo, bomboanele mele preferate, ultimul volum Harry Potter si niste margele....so, i'm a happy child, but i still dinn't get that barbie:))=))
Si le dau mai departe lui Lory si Anei

Marti, Decembrie 11, 2007, 08:39 PM 

Tesut in alcool
     media: 0.00 din 0 voturi

Smulge-mi o lacrima de pe obrazul arzand si spune-mi ca nu doare, si sa sfarsit. Indoieli, idei si betii aberante.
Rad isteric si ma intorc cu spatele la paharul cu vin, imi imaginez ca fructul oprit era un ciorchine de struguri, iar pomul o vie, imi misc coapsele si ma indepartez de tine, care ma privesti cu gura cascata si ochii mariti in pleoape. Joc teatru, si imi place...imi place betia si febra alcoolului, imi place sa trag din tigara si sa simt cum fumul imi patrunde in fiecare camaruta a sufletului, apoi il dau afara ca pe o carpa cu care am sters praful. In urma nu ramane decat funingine depusa pe peretii plamanilor mei....
Creez ipoteze, simt cum fruntea imi arde, ma indoiesc si zambesc frustrata, simt durerea metafizica inundandu-mi fiecare por si ma zbat intre betie si extaz, zambesc satisfacuta cand soarele rasare, e ca un pacat comis intre apus si stele, e ca sfarsitul lumii odata cu noaptea. Si cateodata e greu ca o carne atinsa de valtoarea voluptatii, e ca un cuvant vulgar gandit de o adolescenta cuminte, ca un pacat savarsit la apusul vietii, atunci cand lumea ti se inchide si nu ramane decat prejudecata incrustata de mult in pernele alcovului.
Rad isteric si ma ridic deumanizata, ma indrept impleticindu-ma si deschid fereastra ca sa tip la soare, sa sperii oamenii cu figura mea ravasita de somn, sa imi arat parul incurcat si umarul gol ce se iveste de sub tricoul larg in care am dormit toata noapte; inchid geamul si trag jaluzelele, tot ce imi doresc este ca noaptea mea sa tina pe vecie, intr-o vie binecuvantata de stele, sa fumez tigari ieftine si mor band un pahar de vin rosu.....
Uneori cei ce nu isi dorec ating nemurirea, iar cei ce o cauta se zbat in mediocritate....as vrea sa nu caut vreodata nemurirea, sa raman impacata cu indecenta mea, sa cred ca tot ceea ce am este perfect, sa stiu ca merit ceea ce am, sa ma impac cu soarta mea. Sa las de-o parte gandurile, invidiile, sa trec peste ele si sa le strivesc ca pe niste gandaci, sa calc pe ele cu pantofii mei cui, cumaprati din piata si sa zambesc satisfacuta.....sunt nebuna......si-apoi sa dau drumul unui tipat , sa-l slobozesc peste lume, sa imprastii peste tot nedumerire si haos, apoi sa ma intorc in via mea si sa imi fumez ultima tigara.....

Joi, Decembrie 6, 2007, 08:00 PM 

Virtute si viciu
     media: 0.00 din 0 voturi

De facto e ca ma am la cutite cu aproape toati colegii mei, si stiu ca intr-o anumita masura vina imi apartine si mie, imi cunosc greselile si nu imi pun cenusa in cap desi cateodata tind sa o fac si sa exagerez. Cineva mi-a spus ca nu e bine sa ii lasi pe cei din jur sa iti cunoasca slabiciunile pentru ca s-ar putea sa se foloseasca de ele in detrimentul tau. Foarte adevarat as zice, dar daca slabiciunile mele s-ar transforma peste noapte in virtuti insolite? Daca, deasupra viciului rautatii sau chiar invidiei, s-ar ridica gratioasa calitatea de a-mi recunoaste greselile, umbrita oarecum de propria imfumurare. E ca un cutit cu doua taisuri, ca o rana dureroasa produsa in cel mai violent mod cu putinta, ca usturimea unei arsuri cu zahar incins. Pentru ca uneori spun cuvinte pe care nu le cred cu adevarat, alteori ma satur pur si simplu de oamenii din jurul meu, de micile rautati mediocre pe care si le spun si pe care le considera importante. Uneori ma cred josnica si proasta pentru ca exagerez cu niste credinte. Unii ma iau la misto, altii se uita in gura mea ca niste catelusi simpatici care absorb informatie. Cel mai tare ma dor totusi aia care ma iau la misto, pe cand ceilalti ma flateaza. Deci si asta e un fel de viciu. E viciul ingamfarii mele, a certitudinii ca nu imi place critica. E nebunia unui copil obisnuit prea de mic cu laude. Si nu ca lauda nu ar fi constructiva, cateodata mi se urca pur si simplu la cap, si cand imi apasa prea tare pe creieri, intervine o migrena soioasa care ma trezeste efectiv la realitate. Apoi urmeaza frumusete de depresie si de realizare a adevaratelor sensuri ale vietii, si dupa o repriza de plans imi sterg lacrimile de pe obraji si ma apuc sa fac altceva cu gandul ca maine o sa uit si o sa imi treaca. Asa sunt eu, o insiruire de viciuri, de nebunie si prostie amestecata cu mici portiuni de inteligenta care imi dau aripi si ma rusineaza in acelasi timp. Cateodata fac pe copilul bun si milos, rahat, eu ma cunosc cel mai bine si ma urasc. Si iar ajung la existentialismul sictirit al propriei mele persoane. Chiar si acum, scriu si ma gandesc daca ar trebui sa public nebunia asta pe care o afirm cu atata nonsalanta despre mine insami.
Am trecut prin multe stadii de nebuie si ingamfare, acum pot chiar sa le recunosc la cei din jurul meu, sa le intrevad greselile si sa incerc sa ii avertize sa nu le faca. Din pacate numa asculta nimeni, vorbesc de una singura si contin ui sa gresesc ca sa am de unde invata. Acum pot sa recunosc ochii dati peste cap cand vai, un nemernic nu se supune regulilor. La dracu cu regulile, cel putin alea de la scoala, sunt o porcarie, nu duc nicaieri, pur si simplu le calc in picioare, stiu ca nu am ce sa patesc daca nu intrec prea mult masura. Unii ma judeca. Am invatat sa nu plang daca un profesor nu ma primeste la ora ca am intarziat. Am bocit destul in generala cand profu' de mate nu ma mai primea in clasa sau facea misto de mine pana cand, rusinata in fata colegilor, jenata, ma simteam ultimul om, cea mai nepriceputa fiinta de pe pamant si inzbucneam intr-un plans tamp mai mult furios, care imbraca frumos haine de victima. Nu eram o victima, eram un adversar infrant. Plangeam de nervi ca nu pot sa ii zic si eu vreo doua, sa ii reprosez si eu ceea ce credeam ca nu face bine, sau sa ii dau una peste ochi ca sa imi potoles setea de razbunare, sa le demonstrez celor care stiau matematica superioritatea mea. Si nu puteam decat sa plang, sa imi inghit lacri mile si sa trec pur si simplu mai departe. Si am trecut peste, am invatat ca nu are rost sa imi fac sange rau pentru un batran complexat. Revenind la ce ziceam, am invatat ca daca un profesor ma da afara, imi cer scuze frumos si ma bucur de ragazul pe care mi-l da, pentru ora aia in care nu fac nimic in timp ce colegii mei cei constiinciosi stau in banci si isi macina creierii facand ceea ce trebuie.
Privind in urma vad ca m-am schimbat mult, dintr-un copil tampit si oarecum complexat am devenit eu si atat, nu stiu daca sunt mai buna sau mai increzatoare, nu stiu daca am facut ceva bun toata viata, ma bucur doar ca nu mai fac matematica. Ma bucur ca sunt la liceu si pur si simplu nu imi mai pasa de nimic. Dupa furtuna raman resturi de copaci si frunze imprastiate pe os. Eu m facut deja curatenie, acum indur un alt uragan, dar nu ma plang, incerc sa iau totul la misto, si remarcile rautacioase ale colegilor mei, si invidiile si propria frustrare ca daca eram mai desteapta cand ar fi trebuit si nu as fi facut figurile pe care le-am facut, acum as fi putut sa duc cu ei un trai cat de cat bun. Dar, vorba mamei, lipsa de diplomatie, nebunie impinsa pana la absurd, cuvinte aruncate aiurea si toate astea au dus la ceea ce sunt acum. Ma bucur totusi ca mai am doi ani de invatat cu ei in aceeasi clasa. Sper sa nu ma bata vreo colega, ca auzisem anul trecut ca mi-ar fi copt-o cateva. Am mandria ca macar eu ii jignesc frumos, fac misto de ei in soapta, cu Ana, pe cand ele ne fac in toate felurile, cu niste cuvinte deplasate, pe care hiar nu le meritam. Acum am scris, mi-am varsat naduful.
Azi am fost la dentist, in curand o sa am o masea noua...nu ca v-ar fi interesat, simteam nevoia sa impartasesc bucuria mea cu restul lumii.
Gata, deci ma urasc, am scris prea multe aici, am spus prea mult adevarul, acum o sa va si mint: va iubesc pe toti cei care citi, mai ales aia care ma injurati in gand si imi lasati comentarii urate, si pe spammeri ii iubesc....la naiba...am aberat destul, gata cu postul asta......

Joi, Decembrie 6, 2007, 01:26 AM 

Despre democatie....
     media: 0.00 din 0 voturi

Saptamana asta a fost una mai speciala, nu pentru ca nu am fost la mediatii la engleza marti, nici din cauza tezei la latina. A fost speciala pentru ca m-am hotarat sa nu mai deschid calculatorul, asa, sa fac un experiment sa vad de ce naiba ma doare capul atat de des. Chestia e ca nu am mai avut treaba cu musiu cheaveux de cand cu "regimul" asta strict. Se pare ca monitorul meu radiaza si imi oboseste ochii, si asta e naspa....maine-poimaine ma vedeti cu ochielari la ochi....
Revenind la saptamana asta afurisita, a fost speciala, si simt nevoia sa scriu motivul: a murit Dan Iosif, un nene despre care auzisem cateceva pe la televizor si care, pare-se a fost un om destul de important in Roamnia comunista si post decembrista. Am simtit nevoia sa scriu despre omul asta pentru ca am auzit la T.V. o chestie interesanta pe care a facut-o la Revolutie, in primele zile, cand toti tipii astia importanti erau "in trecere" pe acolo si s-a creat ambuscada de la Intercontinental. Ziceau domnii acestia ca Dan Iosif sa urcat pe o pubela si a inceput sa cante "Desteapta-te Romane" cu mana pe inima, si ca era haos in Bucuresti si se tragea, si in orice caz, nebunia aia de la revolutie, care ar fi putut sa-l doboare. Nu l-a doborat atunci nici un glonte, a continuat sa cante imnul printre focuri de arma si tipete de disperare, cocotat pe o pubela jegoasa. Un fel de declaratie de independenta semnata cu noroi si cu miros de mucegai. Pentru ca asta a insemnat Romnia de dupa '89, un declin mai trist decat jugul comunismului. Si asta o spun eu, un om care nu a apucat sa traisca vremurile acelea cumplite, in care se statea la cozi interminabile pentru paine, cand oamenii mureau de foame din cauza ambitiilor prostesti ale conducatorilor. Si acum, privind in urma, in istorie, cu amaraciune, nu vad nicio schimbare, ba chiar se merge din ce in ce mai jos, pe ultima treapta a omeniei, si politicienii se scalda in biletele de amor cu blonde suferinde pe bloguri si promisiuni desarte. Si asta o spun eu, nepricepandu-ma la politica, un om neavizat, dezgustat insa de situatia critica in care a ajuns tara asta in care am avut nenorocul sa ma nasc. Si daca tot m-am nascut aici, macar sa vad ca se merge spre bine, pentru ca, pare-se, sunt una din ficele democratiei, plamadita in focurile revolutiei si nascuta pe vremea F.S.N.-ului. Sunt un copil liber, dar un copil trist, vazand mizeria asta, mancatoria asta si jegul democratic...da, jegul asta de democratie in care ne zbatem. Pentru ca tara noastra e condusa de vechii comunisti, care nu se mai striga intre ei cu "tovarase" ci cu "domnule", si nu mai e cenzura, cel putin asa imi place sa cred, vazand miercuri de miercuri "Carcotasii", alti tristi neintelesi care incearca de zor sa faca satira politica. Si degeaba se face misto de politicieni, sunt atat de jegosi si de pasionati de propria buna-stare incat nici nu le mai pasa. Se mai trezeste cate-un Vadim sa zbiere blasfemii si atat. In rest e tacere si bataie de joc. La fel cum a strigat acum 18 ani Dan Iosif "Desteapta-te romane" de pe o pubela de gunoi. In gunoi ne-am eliberat, si in gunoi vom trai pana cand se va gandi cineva sa ne spele.....

P.S. Da am scris despre politica, pentru ca am simtit nevoia sa o fac. Imi cer scuze daca am gresit ceva pe acolo in ceea ce priveste contextul istoric, sau daca am inteles gresit ceea ce se intampla in jurul meu. Va rog corectati-ma. Pentru moment insa, aceasta e parerea mea.....

Luni, Decembrie 3, 2007, 11:35 PM 

De sezon...
     media: 0.00 din 0 voturi

Ma intorceam din galaxia noptilor pierdute, din locul de unde se purifica sufletul prin alcool si unde oamenii nu sunt oameni ci fiinte efermere ce lasa in urma lor doar adierea vantului. Deschisesem ochii deja, era dimineata si era frig. Ninsese viscolit toata noaptea si ferestrele erau acoperite de alb. Eram intr-un alt vis proiectat pe tavan, nu stiam prea bine unde ma aflu, nu aveam habar de nimic. Stiam doar ca venisem de undeva departe, ca simtisem nevoia sa ma auto-exilez din calea furtunii omenesti in care ma zbatusem atata amar de vreme. Am privit in jur, cu nedumerire, incercand sa imi dau seama unde ma aflu, sa vad de unde vine caldura aia launtrica pe care o simteam si nu am vazut in jur decat decoruri familiare venite totusi din existente superioare, poate eram proiectia mea intr-o alta dimensiune, una superioara in care oamenii nu se dezamagesc uniipe altii si unde mai exista inca respect.
Ninsese, va spuneam, in lumea mea noua, ninsese peste garduri si gradini, peste pomi si flori inca verzi, si nu se mai vedea in jur decat alb si albastrul rece al cerului. Si aerul parea proaspat, atat de placut inhalarii ca ma gandeam la inceputurile lumii si parca o stare de liniste ma cuprindea gandindu-ma ca traiesc intr-o perioada fara poluare. Parca o mana nevazuta ma luase si ma transportase undeva, inapoi in timp, si ma asezase comfortabil in partul acela calduros, in mijlocul unei camere prietenoase. Caldura de acasa, caldura copilariei si a inocentei. Si eram singura acolo, si mi-era bine, departe de rau. Parca aterizasem in Rai, si Raiul insemna numai zapada, ger si foc de lemne arzand in casa. Si era bine...
Voiam sa ma ridic din pat, cu toate astea nu puteam, era prea placuta senzatia unei Duminici de vacanta, era prea frumos sejurul asta in in iarna mea perfecta. Eram poate, iar copil si nu imi dadeam seama, era poate, din nou epoca increderii oarbe in monstrii sacrii ai copilariei, in asteptatea incordata a cadourilor si bucuria gasirii lor. Si marile framantari ale vremii, condimentate cu miros de portocala si stinse cu vin fiert si scortisoara, intrebari existentiale ca" Exista ori nu?", un fel de Hamlet pueril, nacontaminat de virusul geloziei verzi. Si singurul verde din casa era bradul ce-si imprastia aroma in toata incaperea, si colindele ce se auzeau pe fundal. Si era parca mai frumos decat fusese vreodata, si lumarile ardeau cu flacara mai mare si cu mai putin fum. Si totul avea farmec si sens pe lumea aia. Asa ma simteam in dimineata aia rupta parca dintr-un vis frumos al unei copilarii pierdute insa, scursa usor pe altarul nemuririi, pastrata cu sfintenie in cufarul amintirilor mele.
M-am ridicat din pat si am realizat ca orice ar fi, trebuie sa merg mai departe, sa vad ce imi rezerva viata pentru mai tarziu, sa imi inteleg scopurile si sa imi urmez telurile. Chiar daca stiu ca nu exista, chiar daca am crescut si sa imi pun toate sperantele in copilariile viitorilor copii ce se vor naste in toata lumea, sa traiesc prin inocenta lor si prin credinta lor ca lumea e totusi buna, ca oamenii nu isi fac rau unuu altora voit, ca totusi mai e o sansa sa zambim frumos soarelui, zapezii si florilor.....

Luni, Decembrie 3, 2007, 12:46 AM 

Rock prost inteles
     media: 4.00 din 4 voturi

Am avut diferite discutii de-a lungul timpului cu diferiti baieti care se dadeau rockeri, sau chiar erau, sau ce mai conteaza, ideea e ca intelegeau, sau inteleg prost ideea de rock si starea de fapt de a fi rocker. Ce ma deranjat la ei a fost atitudinea lor fata de muzica , replici de genul :Nu ascult decat muzica straina, aia romaneasca nu imi transmite nici un mesaj", sau "Melodia x e nashpa, o dadeau pe Atomic cand eram mici." Bueyyy, unteti nebuni? Daca va intreb ce formatii romanesti ati ascultat imi spuneti ca Volataj, de E.M.I.L, Coma sau Luna Amara nu a auzit nimeni?Sau de Vama Veche ca astia sunt mai cunoscuti.... Ca sa nu mai zic de Pheonix sau Rosu si negru. Ce e mai in capul vostru? Nimic mai...cultura muzicala? Pe naiba...pai daca voi refuzati sa ascultati o melodie ca o dadeau pe Atomic, de ce mai ascultati Red Hot Chilli Peppers? De ce mai ascultati Blink 182? De ce mai ascultati Metallica sau System of a Down? Ca si pe astia ii dadeau si inca ii mai dau pe Atomic sau pe U. Pentru ca e o chestie normala, trupele fac videoclpuri. V-ati obisnuit sa va uitati pe porcaria aia de youtube, sa le vedeti intr-o fereastra de 20 de cm/20. Frumos va sta. Si cand va zice cineva ca asculta jazz sau rock'n roll, sau mai stiu eu, ceva care nu are legatura cu ceea ce va place voua, imediati puneti privirea aia aroganta, de "Doamne ce destept sunt eu ca ascult numai metal si hardcore, iar tu esti un nimic pentru ca nu iti place zgomotul cu care ma delectez eu" Mai copii, si nu v-o spun pentru ca as fi mai mare ca voi, nu v-o spun ca sa ma dau eu desteapta, v-o spun doar ca sa stiti. Sunteti niste nimicuri mai daca nu ati auzit si voi de Beatles, de Rolling Stones, de Bob Dylan, Queen, Pink Floyd, Deep Purpule, Nivana, Metallica, si astea sunt doar cateva formatii care mi-au venit in minte.
Ce muzica ascultati voi ma? Ascultati tipetele alea si cultura muzicala zero.... Si nu, imi pare rau sa va spun, dar ceea ce va face pe voi sa va considerati asa destepti nu va ridica cu nimic in ochii mei, va scufundati pur si simplu in mediocritate. E bine oricum ca nu ascultati manele, pentru asta va felicit, dar va rog, din tot sufletul meu, lasati naiba aroganta aia a voastra, si puneti mana si ascultati muzica, nu zgomot;) Acum astept comentariile, injuriile, acuzatiile ca am gresit punctul de pe i-ul din al paishpelea rand....etc...hai, criticati-ma ca am spus adevarul, abia astept sa vad ce va mai coace mintea;)

Sambata, Decembrie 1, 2007, 06:50 PM 

Edy
     media: 0.00 din 0 voturi

Bun venit in blogosfera Edy. Care nici nu sa instalat bine in fata tastaturii si mi-a si dat o leapsa

Cea mai vesela melodie: E.M.I.L-Hipiotii

Cea mai trista melodie: Alexandru Andries -Cea mai frumoasa zi

Cea mai senzuala melodie: Beatles-Girl

Cea mai idioata melodie: Stefan Banica Jr .-Ma calci pe nervi

Cea mai veche melodie: Edith Piaf- La vie en rose

Cea mai noua melodie: carrrm......nush, nu imi vine nimic in cap...apar m,elodii noi din cinci in cinci minute

Cea mai dulce melodie: hahaha......In padurea cu alune:D

Cea mai recent adaugata melodie: Amy Winehouse-Rehab

Cea mai agresiva melodie: Sepultura & Pavarotty-Roots, bloody roots

Cea mai ascultata melodie: Luna Amara-Rosu aprins, Edith Piaf-Hymne a'lamour, Mirelle Mathieu- Le vieux cafe de la rue d'Amerique, Coma-Canta-mi povestea...la naiba, sunt atat de multe....

Cele mai multe melodii ale formatiilor pe care le aveti in playlist: Nirvana, Pink Floyd, Staind, Ska-p, Edith Piaf, Smashing Pumpkins , Coma, OCS, Godsmack, E.M.I.L., Plain White T's, Georges Brassens, Vita de vie, Sport Sangeros III, Dire Straits, Queen, Blink 182, Andries, Pasarea Colibri , Luna Amara, The Beatles, The Rolling Stones, The Temptations, UB40, Bob Dylan...la naiba, chiar sunt multi.

Cele mai multe melodii ale unei singure formatii, pe care le aveti in pc: Cam la fel ca si la partea de sus

Cea mai interesanta melodie dpdv al constructiei: Pink Floyd- Another brick in the wall

Melodia cu cel mai lung titlu: Pink Floyd-Alan's psihodelic breakfast

Melodia cu cel mai scurt titlu: OCS-77

Sambata, Decembrie 1, 2007, 12:42 AM 

Tacere....
     media: 5.00 din 3 voturi

Statea la o masa si privea intrebator in jur. Isi ascundea dintii albi sub buze muscate de cine stie ce iubiri pasionale ce se stinsesera de mult. Zambea stupid cand vreo fata trecea prin fata lui si mai lua o gura de cafea; apoi, stiindu-se privit, isi intorcea privirea tacticos spre fereastra aburita ca sa vada nimic altceva decat ceata si cativa stropi prelingandu-se senzual pe sticla. Avea aerul plictisit si isi fuma tigara tinand-o intre degetul mare si cel aratator, ca birjarii. Fuma, alchimic, apoi sufla fumul in cerculete ce dispareau instantaneu. Era doar un alt ins la o masa pierduta in zgomot dintr-o cafenea normala.
La o alta masa, ea privea spre nicaieri, enervata oarecum de molesala si de semi-intunericul in care se afla. Nu fuma si nu bea cafea, citea plictisita, acelasi rand de mai multe ori. Dadea ochii peste cap si buzele i se strangeau intr-un fel anume, o grimasa pe care doar ea stia sa o faca, iar parul ondulat i se revarsa pe spate descoperindu-i obrajii rumeni de la caldura. Nu-si gasise locul de data asta, nu era o cafenea boema unde il punea citi in liniste pe Marquez, aici nu ii rasuna in minte nici o sonata de Chopin, mai degraba muzica asta comerciala care a invadat toata lumea. Era nervoasa si tusul de la ochi is se stransese la coltul ochilor a tristete....

Singuratate si doi oameni plictisiti....poate ca ar fi iesit ceva daca ea nu s-ar fi ridicat brusc de pe scaun si nu ar fi descins exasperata afara, in aerul rece de noiembrie. Si poate ca nici el nu s-ar fi incurcat cu prima meduza care i-ar fi iesit in cale, doar de dragul unui one-night-stand. Poate ca EA ar fi gasit ceea ce cauta, poate ca el ar fi gasit linistea si voluptatea de care avea nevoie. Dar, nu a fost asa., povestile nu se termina niciodata in realitate cum vrem noi....

"Stii, mi-ar placea uneori sa simt mirosul de oja pe care il emana culoarea ta rosie de pe unghii, sa ma droghez cu o picatura din tine si nu mi-ar mai trebui nimic....." Si restul fu tacere.....caci asa s-ar incheia o piesa de treatru absurd pe care as putea-o scrie intr-o buna zi.....dar nu pot sa tind decat catre tacere si calm. Si poate tumultul unei iubiri neinmplinite....
Pentru Alexa.......


Despre mine: nimic...despre blog: de toate: muzica, literatura, aberari, supradoze de nebunie. Vreti ceva mai mult? Cititi blogul;) Dianna

Aboneaza-te la insemnari


Ultimele poze

Feed-uri

Blog Status

Vizitatori:140.636
Insemnari:211
Comentarii:232
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare