Duminica, Ianuarie 6, 2008, 01:14 AM 

Special thanks to....
     media: 0.00 din 0 voturi

Fanush..., pentru informatiile din postul anterior. As pune si o poza dar nu am...pentru moment, si mai trebuie sa cer si permisiunea. In orice caz, ii multumesc pentru ca mi-a povestit ce v-am povestit si eu in postul anterior>:D<

Duminica, Ianuarie 6, 2008, 12:42 AM 

Un inger pazitor
     media: 5.00 din 1 vot

Nu vei intelege nimic pana ce nu iti vei trai viata, nu vei descoperi nimic fara sa cauti, nu te vei bucura si nu vei stii ce sunt de fapt lacrimile pana ce viata nu te va palmui bine. Pana atunci insa, iti vei consuma energia pe nimicuri, te vei enerva pentru ele si le vei considera vitale, pana intr-o zi cand te va pocni drept in fata adevarul, sau viata adevarata, sau cum vrei tu sa ii zici. Pana la urma vei primi sutul in fund bine-meritat, pentru ca ti-ai facut atatea probleme din nimic, pentru ca ai fost uneori rea sau pentru ca ai gandit ceea ce nu ar fi trebuit. Si atunci, in momentul crucial, va veni viata si iti va trace cel mai puternic sut, incaltata cu bocanci grei, de iarna, ca sa simti ca lumea usturime, sa te doara si sa iti dai seama cat iti place sa o compici cu prostii. La naiba, esti deprimata? Du-te copile intr-un spital si stai acolo o juma' de ora, ooo sa vezi acolo probleme existentiale, sa vezi acolo bocete de durere adevarata, sa vezi acolo suferinta....nu nimicuri.
Vroiam sa va povestesc ceva, despre o doamna X, care a avut o sora foarte bolnava. Sa ii zicem Ana, e cel mai comun nume, e usor de tinut minte....nu mai conteaza. Ce am invatat eu de la doamna X. De fapt de la Ana, am invatat ca in viata exista lucruri mai importante decat micile mele frustrari de zi cu zi, am invatat ca eu nu stiu sa fiu fericita, pentru ca asa, pentru ca mi se pune uneori pata pe cate ceva si ma incapatanez sa fiu vinovata si de prabusirea Gemenilor....ei, da o sa ma trimiteti sa ma tavalesc prin zapada, ok, e destula afara, sincer nu stiu cum sa redau in povestiri discursul doamnei X. Il am in cap de ceva timp, plang de fiecare data cand imi amintesc de el, in cerc sa ma gandesc, cum sa il spun cat mai bine, pentru ca ceea ce am auzit m-a marcat practic, m-a scimbat......in orice caz, sper ca doamna X nu se va supara pe mine ca am facut publica povestea surorii ei. Pana una alta....sa incep asa, ca sa puteti va dati seama cat de cat:
Ana era bolnava, nu stiu ce boala avea dar la 16 ani era imobilizata la pat, nu putea sa mearga la scoala si parintii ii cumparau manuale ca sa poata sa invete. Chiar daca stia ca zilele ii sunt numarate, Ana nu se lasa, era cea mai vesela persoana din lume, incerca sa isi traisca viata chiar daca se limita doar la incaperile casei ei si la gradina. Daca doamna X era suparata gasea ceva ca sa o faca sa rada. Pentru ca pe vremea aceea doamna X era doar un copil, iar Ana era ceva mai mare decat ea.
< Ana era persoana pe care doamna X o iubea cel mai tare, o iubea cu tot sufletul, cu toata inima, mai mult decat isi iubea parintii si chiar fratele mai mic. Cand Ana a murit, doamna X a fost devastata, a suferit cumplit si se gandea ca nu se va mai putea ridica din tristetea ce o inconjura, dar ceva i-a dat putere sa mearga mai departe, sa continue sa zambeasca chiar daca ranile din inima inca mai sangerau. Si doamna X o simte mereu pe Ana cum o priveste din ceruri, cum se bucura pentru ea si o incurajeaza sa mearga mai departe, cum se supara cand face ceva rau. Doamna X se simte mai ales protejata, pentru ca stie, are un inger care o pazeste acolo sus...>>
Cam asta ar fi povestea Anei, spusa cu propiile mele cuvinte, dar e o poveste adevarata...

Miercuri, Ianuarie 2, 2008, 12:14 AM 

Lolita sau O fetita = O femeie
     media: 0.00 din 0 voturi

A trecut si Revelionul asta. L-am avut frumos, cu artificii, cu muzica si cantari, mai putin dans, dar a fost frumos; am fost o mana de oameni adunati intr-o casa si cam atat. Dar nu o sa va impui capul cu urari de bine, felicitari, propuneri pentru anul nou si alte chestii care se spun in perioada asta a anului, o sa va povestesc insa despre un personaj care mi sa parut interesant si care prin nu stiu ce miracol a aterizat la petrecerea noastra. Bineinteles, sunt niste tipologii umane, nimic de zis, fiecare cu ale sale obiceiuri, mostenite sau dobandite cine stie cum, asta e mai putin relevant in ceea ce o sa va povestesc despre o domnisoara foarte stilata, dragutica ea de fel, vopsita in toate culorile curcubeului in cap, cu un pierce ce stralucea de sub buza si care fuma de mama focului. Nici o problema la prima vedere, la naiba, o gramada de fete fumeaza si se vopsesc, dar nu totate au 13 ani. Las-o naibii de treaba, emancipare, emancipare da nici chiar asa. Asta se numeste copilarie pierduta, zic eu, care la 13 ani inca mai faceam haine la papusi si ma jucam "fatea" cu copii pe unde nimeream cate-o gloata galagioasa. Sincer, nu vreau sa sune demodat dar eu chiar cred ca in zilele noastre nu mai exista copilarie; sex de la varste cat mai mici, fumat, baut; pai maritati-va fetelor ce mai stati ca pe asta n-ati facut-o. E timp pentru toate, nu e nevoie sa iti traiesti viata chiar asa de intens, nu sunt impotriva vopsitului, nici a fumatului, desi nu am obiceiul asta, nu pot sa impun cuiva sa nu mai fumeze sau sa nu mai bea, dar cred eu, toate au o limita, trebuiesc si ele facute mai cu cap, nu de alta dar tot noi regretam mai devreme sau mai tarziu. Stai sa iti strici parul cu vopsea de la 12-13 ani, iti mai gauresti si fata, ca sa fii si mai cul, pai acum ca ti-ai tras look-ul asta traznet, hai fata mea la discoteca, sa ne facem de cap, sa ne fluiere baietii si sa faca misto de noi, pentru ca, la naiba, asta fac cand vad cate o desteapta de genul asta. Si ce e mai trist e ca fenomenul ia amploare pe zi ce trece. Daca ajung fetite de clasa a6a sa vorbeasca intre ele despre metode de contraceptie si pozitii kamasutra, in loc sa isi vada de papusile lor, apoi dragele mele, nu prea e bine.
Unde sunt copilele alea inocente, unde e lumea aia noua in care intri odata ce pasesti pe holurile liceului, priviri aruncate pe furis, biletele de dragoste si florile lasate in banca pe ascuns, ca in liceenii. Pe naiba, sex, bautura, de ce nu si droguri, mai pune si niste violenta si esti cul, sa nu lipseasca din palmares atitudinea aia extravaganta si plina de figuri anapoda, cat mai mult mascara pe gene, varuiala de fond de ten si pudra de pe fata,ca doar nu vrem sa se vada ca nici nu am iesit bine din pubertate si avem cosuri pe fata, la naiba, tre' sa aratam cat mai mature....mai incet fetelor ca nu vine sfarsitul lumii , cel putin nu asa de devreme cum zic astia la televizor. In loc sa va comportati asa, mai bine v-ati dedica timpul ala sa faceti ceva frumos, pentru planeta, pentru omenire...not...mai bine e la discoteca sa se uite baietii dupa noi...si daca ii vedem ca zambesc cu subinteles, le place cum ne-am trasat coada de pisica cu tus, nu fac misto de cat de penibile suntem cand incercam sa fim altcineva....

Miercuri, Decembrie 26, 2007, 02:02 AM 

200 de posturi+2 tag-uri
     media: 0.00 din 0 voturi

Postul cu numarul 200...e ceva zic eu....si imi urez la cat mai multe posturi...acum am niste lepse sau tag-uri de onorat. Incep cu prima, de la Lory, care vrea sa stie cum il vad eu pe Mos Craciun al secolului 21 (da, am scris ca aia prostii) pai il vad mai slab, mai simpatic, asculta multa muzica si nu da cadouri copiilor manelisti pana nu isi schimba orientarea muzicala (now i was mean), Rudolph e o motocilceta zdravana cu atas in care tine cadourile si se imbraca mai lejej, poarta baggies, sepci, skate shoes sau tenesi etc...
Si al doi-lea tag sau leapsa este de la Alex si vrea sa stie care e melodia mea preferata. Mai alex.,...sunt asa de multe melodii ca nici nu stiu de unde sa aleg, dar acum imi vine in minte "Wish you were here" de la Pink Floid so....we have a winner:D
Leapsa o dau cui vrea....

Duminica, Decembrie 23, 2007, 09:14 PM 

La colindat
     media: 0.00 din 0 voturi

In seara asta ma duc sa colind....m-am imbracat corespunzator, am pus caciul pe ochi...and away we go again....but first i write a post in here....Sarbatori fericite:D

A Christmas Carol, animatie dupa un roman al lui Charles Dickens...hope you like it:P









Sper ca v-a placut povestioara asta despre umanitate pe care am descoperit-o intamplator si am zis sa o pun de Craciun aici sa vedeti si voi ce frumos e sa ai o familie cu care sa impartasesti clipele astea frumoase de Craciun...suna a cliseu, dar e adevarat....

Sambata, Decembrie 15, 2007, 01:12 AM 

Furia
     media: 0.00 din 0 voturi

Cand ai nervi inseamna ca ai o mare problema, ca te-a suparat cineva sau te-a scos din sarite in asa hal incat pur si simplu vrei sa strangi pe cineva de gat. Dar gestul ti se opreste oarecum la incheietura mainilor, acolo unde venele se intretaie purpurii si pulseaza din ce in ce mai tare. Cu toate asta ceva te opreste din tentativa nerostia de stangulare a persoanei cea mai apropiata de langa tine. Si atunci imposti pur si simplu cu venin, de obicei iti versi naduful in persoana cea mai apropiata de tine, iese pur si simplu, ca o auto-exorcizare, pur si simplu, nu mai tii cont de nimic, si zici, si scoti din tine tot ceea ce e mai rau si mai penibil. Saracele persoane care nu ma cunosc, ce grozavii le-aud urechile, ce nemernicii pot sa debitez uneori si sa schimb pareri...nu de putine ori am auzit chestii de genul "Diana,mi-am schimbat parerea despre tine..."....doh, schimbati-o, in momentul asta nu ma intereseaza decat sa tip, sa deblochez vena aia care imi pulseaza cu atata neliniste la tampla. Si tip, de nervi ca nu pot sa iti dau una in gura, ca nu pot sa te lovesc, sa imi centrez furia pe ceva. Ah,. ce m-ar mai racori sa imi infig mainile in parul tau si sa trag pana ti-l scot din radacini. Aici iese la iveala cate-o ramasita din femeia cavernelor ce a fost vreo stramoasa de-a mea, in vremuri apuse de mult, mult....
Da chiar, cred ca daca as fi trait in preistorie, as fi fost o ucigasa, o nemernica de femeie care lovea si distrugea totul in calea ei. Noroc cu civilizatia asta ca mai cizeleaza animalul din noi. Cand eram mica, mama imi zicea ca nu e frumos ceea ce facem, sa fiu fetita cuminte. Cu toate astea, uneori simt cum se naste in mine sentimentul de femela nebuna, simt furia cum creste in ritm alert in mintea mea si ma stranguleaza mai mult decat as vrea eu sa ucid prima persoana care imi iese in cale. Am porniri salbatice, asta e clar. Ramane insa de vazut de la ce stramos le mostenesc...nbunia asta oarba, care ma sfasie si se treansforma, datorita civilizatiei in cruzime verbala, si provoc rani mai adanci decat le-as provoca cu pumnul, pentru ca, multumita Providentei, nu am fost inzestrata cu putere fizica, scurtele accese de nebunie care ma trec sunt racorite prin cate-o lovitura in lemn in urma careia eu sufar cel mai tare, adica...la naiba, pe cine incerc sa pacalesc? Incerc sa imi analizez emotia pe ceva din exterior; pe un obiect care nu poate fi ranit, pentru ca nimeni din calea uraganului meu sa nu sufere vreo dauna corporala.
Sunt nebuna, Doamne, ce nebuna sunt, o adevarata pacoste pe capul celor apropiati, pentru ca fac tot felul de chestii pe care uneori nu le inteleg nici eu, pentru ca imi ies pe gura cuvinte pe care nu le aud inainte sa le rostesc. Si ma gandesc atunci, "La naiba, eu am scpus chestia aia, Doamne, a sunat oribil in gura mea".....
Sunt un om ciudat, foarte ciudat, e greu sa ma cunosti asa cum sunt, si pana la urma sfarsesti sa te dai batut, pentru ca nu o scoti la capat cu mine.....da, sunt mai rau ca o femeie a cavernelor....sunt un om nebun, atat de nebun....contient de propria nebunie...incerc doar...incerc doar sa va ferest de turbarea mea.....

Joi, Decembrie 6, 2007, 08:00 PM 

Virtute si viciu
     media: 0.00 din 0 voturi

De facto e ca ma am la cutite cu aproape toati colegii mei, si stiu ca intr-o anumita masura vina imi apartine si mie, imi cunosc greselile si nu imi pun cenusa in cap desi cateodata tind sa o fac si sa exagerez. Cineva mi-a spus ca nu e bine sa ii lasi pe cei din jur sa iti cunoasca slabiciunile pentru ca s-ar putea sa se foloseasca de ele in detrimentul tau. Foarte adevarat as zice, dar daca slabiciunile mele s-ar transforma peste noapte in virtuti insolite? Daca, deasupra viciului rautatii sau chiar invidiei, s-ar ridica gratioasa calitatea de a-mi recunoaste greselile, umbrita oarecum de propria imfumurare. E ca un cutit cu doua taisuri, ca o rana dureroasa produsa in cel mai violent mod cu putinta, ca usturimea unei arsuri cu zahar incins. Pentru ca uneori spun cuvinte pe care nu le cred cu adevarat, alteori ma satur pur si simplu de oamenii din jurul meu, de micile rautati mediocre pe care si le spun si pe care le considera importante. Uneori ma cred josnica si proasta pentru ca exagerez cu niste credinte. Unii ma iau la misto, altii se uita in gura mea ca niste catelusi simpatici care absorb informatie. Cel mai tare ma dor totusi aia care ma iau la misto, pe cand ceilalti ma flateaza. Deci si asta e un fel de viciu. E viciul ingamfarii mele, a certitudinii ca nu imi place critica. E nebunia unui copil obisnuit prea de mic cu laude. Si nu ca lauda nu ar fi constructiva, cateodata mi se urca pur si simplu la cap, si cand imi apasa prea tare pe creieri, intervine o migrena soioasa care ma trezeste efectiv la realitate. Apoi urmeaza frumusete de depresie si de realizare a adevaratelor sensuri ale vietii, si dupa o repriza de plans imi sterg lacrimile de pe obraji si ma apuc sa fac altceva cu gandul ca maine o sa uit si o sa imi treaca. Asa sunt eu, o insiruire de viciuri, de nebunie si prostie amestecata cu mici portiuni de inteligenta care imi dau aripi si ma rusineaza in acelasi timp. Cateodata fac pe copilul bun si milos, rahat, eu ma cunosc cel mai bine si ma urasc. Si iar ajung la existentialismul sictirit al propriei mele persoane. Chiar si acum, scriu si ma gandesc daca ar trebui sa public nebunia asta pe care o afirm cu atata nonsalanta despre mine insami.
Am trecut prin multe stadii de nebuie si ingamfare, acum pot chiar sa le recunosc la cei din jurul meu, sa le intrevad greselile si sa incerc sa ii avertize sa nu le faca. Din pacate numa asculta nimeni, vorbesc de una singura si contin ui sa gresesc ca sa am de unde invata. Acum pot sa recunosc ochii dati peste cap cand vai, un nemernic nu se supune regulilor. La dracu cu regulile, cel putin alea de la scoala, sunt o porcarie, nu duc nicaieri, pur si simplu le calc in picioare, stiu ca nu am ce sa patesc daca nu intrec prea mult masura. Unii ma judeca. Am invatat sa nu plang daca un profesor nu ma primeste la ora ca am intarziat. Am bocit destul in generala cand profu' de mate nu ma mai primea in clasa sau facea misto de mine pana cand, rusinata in fata colegilor, jenata, ma simteam ultimul om, cea mai nepriceputa fiinta de pe pamant si inzbucneam intr-un plans tamp mai mult furios, care imbraca frumos haine de victima. Nu eram o victima, eram un adversar infrant. Plangeam de nervi ca nu pot sa ii zic si eu vreo doua, sa ii reprosez si eu ceea ce credeam ca nu face bine, sau sa ii dau una peste ochi ca sa imi potoles setea de razbunare, sa le demonstrez celor care stiau matematica superioritatea mea. Si nu puteam decat sa plang, sa imi inghit lacri mile si sa trec pur si simplu mai departe. Si am trecut peste, am invatat ca nu are rost sa imi fac sange rau pentru un batran complexat. Revenind la ce ziceam, am invatat ca daca un profesor ma da afara, imi cer scuze frumos si ma bucur de ragazul pe care mi-l da, pentru ora aia in care nu fac nimic in timp ce colegii mei cei constiinciosi stau in banci si isi macina creierii facand ceea ce trebuie.
Privind in urma vad ca m-am schimbat mult, dintr-un copil tampit si oarecum complexat am devenit eu si atat, nu stiu daca sunt mai buna sau mai increzatoare, nu stiu daca am facut ceva bun toata viata, ma bucur doar ca nu mai fac matematica. Ma bucur ca sunt la liceu si pur si simplu nu imi mai pasa de nimic. Dupa furtuna raman resturi de copaci si frunze imprastiate pe os. Eu m facut deja curatenie, acum indur un alt uragan, dar nu ma plang, incerc sa iau totul la misto, si remarcile rautacioase ale colegilor mei, si invidiile si propria frustrare ca daca eram mai desteapta cand ar fi trebuit si nu as fi facut figurile pe care le-am facut, acum as fi putut sa duc cu ei un trai cat de cat bun. Dar, vorba mamei, lipsa de diplomatie, nebunie impinsa pana la absurd, cuvinte aruncate aiurea si toate astea au dus la ceea ce sunt acum. Ma bucur totusi ca mai am doi ani de invatat cu ei in aceeasi clasa. Sper sa nu ma bata vreo colega, ca auzisem anul trecut ca mi-ar fi copt-o cateva. Am mandria ca macar eu ii jignesc frumos, fac misto de ei in soapta, cu Ana, pe cand ele ne fac in toate felurile, cu niste cuvinte deplasate, pe care hiar nu le meritam. Acum am scris, mi-am varsat naduful.
Azi am fost la dentist, in curand o sa am o masea noua...nu ca v-ar fi interesat, simteam nevoia sa impartasesc bucuria mea cu restul lumii.
Gata, deci ma urasc, am scris prea multe aici, am spus prea mult adevarul, acum o sa va si mint: va iubesc pe toti cei care citi, mai ales aia care ma injurati in gand si imi lasati comentarii urate, si pe spammeri ii iubesc....la naiba...am aberat destul, gata cu postul asta......

Joi, Decembrie 6, 2007, 01:26 AM 

Despre democatie....
     media: 0.00 din 0 voturi

Saptamana asta a fost una mai speciala, nu pentru ca nu am fost la mediatii la engleza marti, nici din cauza tezei la latina. A fost speciala pentru ca m-am hotarat sa nu mai deschid calculatorul, asa, sa fac un experiment sa vad de ce naiba ma doare capul atat de des. Chestia e ca nu am mai avut treaba cu musiu cheaveux de cand cu "regimul" asta strict. Se pare ca monitorul meu radiaza si imi oboseste ochii, si asta e naspa....maine-poimaine ma vedeti cu ochielari la ochi....
Revenind la saptamana asta afurisita, a fost speciala, si simt nevoia sa scriu motivul: a murit Dan Iosif, un nene despre care auzisem cateceva pe la televizor si care, pare-se a fost un om destul de important in Roamnia comunista si post decembrista. Am simtit nevoia sa scriu despre omul asta pentru ca am auzit la T.V. o chestie interesanta pe care a facut-o la Revolutie, in primele zile, cand toti tipii astia importanti erau "in trecere" pe acolo si s-a creat ambuscada de la Intercontinental. Ziceau domnii acestia ca Dan Iosif sa urcat pe o pubela si a inceput sa cante "Desteapta-te Romane" cu mana pe inima, si ca era haos in Bucuresti si se tragea, si in orice caz, nebunia aia de la revolutie, care ar fi putut sa-l doboare. Nu l-a doborat atunci nici un glonte, a continuat sa cante imnul printre focuri de arma si tipete de disperare, cocotat pe o pubela jegoasa. Un fel de declaratie de independenta semnata cu noroi si cu miros de mucegai. Pentru ca asta a insemnat Romnia de dupa '89, un declin mai trist decat jugul comunismului. Si asta o spun eu, un om care nu a apucat sa traisca vremurile acelea cumplite, in care se statea la cozi interminabile pentru paine, cand oamenii mureau de foame din cauza ambitiilor prostesti ale conducatorilor. Si acum, privind in urma, in istorie, cu amaraciune, nu vad nicio schimbare, ba chiar se merge din ce in ce mai jos, pe ultima treapta a omeniei, si politicienii se scalda in biletele de amor cu blonde suferinde pe bloguri si promisiuni desarte. Si asta o spun eu, nepricepandu-ma la politica, un om neavizat, dezgustat insa de situatia critica in care a ajuns tara asta in care am avut nenorocul sa ma nasc. Si daca tot m-am nascut aici, macar sa vad ca se merge spre bine, pentru ca, pare-se, sunt una din ficele democratiei, plamadita in focurile revolutiei si nascuta pe vremea F.S.N.-ului. Sunt un copil liber, dar un copil trist, vazand mizeria asta, mancatoria asta si jegul democratic...da, jegul asta de democratie in care ne zbatem. Pentru ca tara noastra e condusa de vechii comunisti, care nu se mai striga intre ei cu "tovarase" ci cu "domnule", si nu mai e cenzura, cel putin asa imi place sa cred, vazand miercuri de miercuri "Carcotasii", alti tristi neintelesi care incearca de zor sa faca satira politica. Si degeaba se face misto de politicieni, sunt atat de jegosi si de pasionati de propria buna-stare incat nici nu le mai pasa. Se mai trezeste cate-un Vadim sa zbiere blasfemii si atat. In rest e tacere si bataie de joc. La fel cum a strigat acum 18 ani Dan Iosif "Desteapta-te romane" de pe o pubela de gunoi. In gunoi ne-am eliberat, si in gunoi vom trai pana cand se va gandi cineva sa ne spele.....

P.S. Da am scris despre politica, pentru ca am simtit nevoia sa o fac. Imi cer scuze daca am gresit ceva pe acolo in ceea ce priveste contextul istoric, sau daca am inteles gresit ceea ce se intampla in jurul meu. Va rog corectati-ma. Pentru moment insa, aceasta e parerea mea.....

Sambata, Decembrie 1, 2007, 06:50 PM 

Edy
     media: 0.00 din 0 voturi

Bun venit in blogosfera Edy. Care nici nu sa instalat bine in fata tastaturii si mi-a si dat o leapsa

Cea mai vesela melodie: E.M.I.L-Hipiotii

Cea mai trista melodie: Alexandru Andries -Cea mai frumoasa zi

Cea mai senzuala melodie: Beatles-Girl

Cea mai idioata melodie: Stefan Banica Jr .-Ma calci pe nervi

Cea mai veche melodie: Edith Piaf- La vie en rose

Cea mai noua melodie: carrrm......nush, nu imi vine nimic in cap...apar m,elodii noi din cinci in cinci minute

Cea mai dulce melodie: hahaha......In padurea cu alune:D

Cea mai recent adaugata melodie: Amy Winehouse-Rehab

Cea mai agresiva melodie: Sepultura & Pavarotty-Roots, bloody roots

Cea mai ascultata melodie: Luna Amara-Rosu aprins, Edith Piaf-Hymne a'lamour, Mirelle Mathieu- Le vieux cafe de la rue d'Amerique, Coma-Canta-mi povestea...la naiba, sunt atat de multe....

Cele mai multe melodii ale formatiilor pe care le aveti in playlist: Nirvana, Pink Floyd, Staind, Ska-p, Edith Piaf, Smashing Pumpkins , Coma, OCS, Godsmack, E.M.I.L., Plain White T's, Georges Brassens, Vita de vie, Sport Sangeros III, Dire Straits, Queen, Blink 182, Andries, Pasarea Colibri , Luna Amara, The Beatles, The Rolling Stones, The Temptations, UB40, Bob Dylan...la naiba, chiar sunt multi.

Cele mai multe melodii ale unei singure formatii, pe care le aveti in pc: Cam la fel ca si la partea de sus

Cea mai interesanta melodie dpdv al constructiei: Pink Floyd- Another brick in the wall

Melodia cu cel mai lung titlu: Pink Floyd-Alan's psihodelic breakfast

Melodia cu cel mai scurt titlu: OCS-77

Joi, Noiembrie 29, 2007, 09:49 PM 

Background Music
     media: 1.00 din 1 vot

Iata leapsa simpatica ce am primit eu de la pisica fumatoare (smokingcoolcat). Cica trebuie sa spun ce muzica mi-ar placea sa ascult in timp ce merg pe strada. Pai ar fi mai multe, de obicei ma transpun in orice melodie care o ascult si imi place. Incep sa o iau oarecum razna si sa ma visez intr-un videoclip ad-hoc. In general, cand merg pe strada cu castile infipte in urechi imi place sa ascult ceva antrenant, ceva vesel, cu chitari pe fuzz si voci ragusite...adica ska sau punk....sau amandoua. Asadar, o sa pun ceva ce stie cu siguranta toata lumea: blink 182-all the small things
Leapsa o dau mai departe la Marius Sescu, Lory si Anna

    pagina urmatoare >>


Despre mine: nimic...despre blog: de toate: muzica, literatura, aberari, supradoze de nebunie. Vreti ceva mai mult? Cititi blogul;) Dianna
  • <<2016.Septembrie 
     1234
    567891011
    12131415161718
    19202122232425
    262728293031 

Aboneaza-te la insemnari


Ultimele poze

Feed-uri

Blog Status

Vizitatori:140.575
Insemnari:211
Comentarii:232
powered by
www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare