Reverie

Gata Mutarea

2008-01-18T02:11:40+00:00

Gata, am facut mutarea, ma gasiti de acum incolo pe www.baloanedesapun.com . I'm independent since now. Mii de multumiri webmasterului de la haipa si lui Marius Sescu, pentru ca ei m-au ajutat sa fac mutarea asta de care imi era asa de frica. www.baloanedesapun.com

Ma mut:D

2008-01-12T17:28:04+00:00

Ma gandeam de ceva timp sa mut blogul pe www.wordpress.com si azi m-am hotarat. Il mut, pentru ca aici nu am tot ce imi trebuie. De acum incolo ma veti gasi pe http://baloanedesapun.wordpress.com, blogul asta va mai functiona...nu stiu cat. Probabil pana va afla toata lumea ca ma mut de aici;) Incerc sa mut si posturile mai vechi pe noul blog, o chestie care o sa mai dureze ceva, pana ma prind care e treaba. Daca stie cineva cum se face (am gasit niste trimiteri si la administrarea blogului de aici, dar nu prea m-am descurcat, probabil din cauza a e o alta versiune de wordpress). Sper sa le rezolv cat mai repede, si ne mai citim;) P.S. Pentru moment nu e scris nimic acolo, but soon will be;) Later Edit: Ceva nu merge bine, nu reusesc sa migrez pe wordpress, pana rezolv o sa ma gasiti tot pe-aici:( P.S. Multumesc mult Merius Sescu pentru ajutor;)

Casa unde nu sta nimeni 3

2008-01-12T02:22:39+00:00

In casa unde nu sta nimieni e liniste. In noapte asta spiritele nu au chef sa bantuie pe nimeni si dupa ultima grozavie petrecuta pe dusumeaua mancata de soareci, dupa ce au venit politisti si criminalisti sa investigheze ce se intamplase cu bietul Andre, entitatile pur si simplu se odihneau. Fusese o nesabunta din partea lor sa ucida proprietarul casei, oamenii nu reusisera sa descifreze enigma din spatele mortii tanarului, iar locuitorii satului apropiat, ca toti oamenii, inebuniti dupa povesti fantastice au inceput sa preconizeze amestecatura acestor creaturi aflate la granita dintre realitate si misticism. Deci, urmau zile grele pentru spirite, trebuiau sa taca malc in ungherele lor prafuite, nu care cumva sa le descopere cineva. Erau amortite de atata stat, glasurile care altadata tipau si suierau prin toate cotloanele casei nu se mai auzisera de ceva vreme, totul intrase intr-o stare de veghe continua, intr-o epuizare a simturilor ectoplasmatice, parca si umbrele lor negre se prafuisera de atata stat. Cand au aparut zorii, spiritele au mers la culcare planuind ca in acea seara va fi totusi momentul sa iasa un pic in mijlocul casei, sa mai faca o hora salbatica in jurul locului in care il ucisesera pe fostul proprietar, sa isi dezmorteasca glasurile si sa-si scuture de praf pelerinele. Zis si facut, iesira toate, care de unde statuse pana atinci si incepura sa suere si sa fluiere ingrozitor, sa-si cheme stapanul si sa isi aprinda ciudatii ochi rosii de sub mantiile de umbra. Dansara asa pana cand zorii incepura sa se iveasca si oamenii sa mearg la munca. Treceau in dimineata aceea, spre scoala, un baietel de vreo 12 ani impreuna cu o fetita cam de aceeasi varsta. El ii ducea ghiozdanul ei si mergeau la pas domol, usor speriati, pentru ca auzisera povestile despre moartea misterioasa a tanarului Andre Plustard in casa prin fata careia tocmai treceau. Fetita grabi pasul usor tulburata si baiatul o privi dispretuitor: -Amelie, ce prostuta esti, tu chiar crezi in povestile astea ce se spun prin sat? Hai ma, fi serioasa, sigur nebunul ala s-a sinucis,nu exista spirite! -Nu ai de unde sa stii, in orice poveste e un sambure de adevar, nnnu, mai bine ne miscam mai repde, oricum suntem in intarziere. -Cum vrei, dar iti spun, nu exista spirite, sa nu imi spui mie Luc daca exista asa ceva, nascociri pur si simplu. -Ai grija ce spui Luc, cu tot numele tau....mi mi se pare ca e ceva necurat la mijloc... Auzind aceste cuvinte, spiritele se maniara pe baietel, cum putea oare copilul acesta inconstient sa conteste atat de categoric existenta lor tenebroasa? Acest fiu de om trebuia invat o lectie, iar copila, o incantare, ea nu se indoia de existenta lor, va fi poate premiata cu un dar ce o va face mai puternica, asta daca va invata sa nu se teama. Si in acest scop fu trimis un spirit micut, Efectus, la micuta scolarita, sa ii bantuie patul si visele sa o aduca in somn in casa fantomelor. Ea va fi elementul cheie in razbunarea lor. Dar copii se departasera deja, fetitei ii mi trecuse paloarea de pe fata si fara sa banuiasca ce ii astepta in zilele ce vor veni se pornira sa discute despre altceva. Erau in aceeasi clasa la scoala din oras. Era mare lucru pentru ei ca mergeau acolo, nu ajungea asa, oricine din sat sa invete la scoala aia frumoasa, cu obloane rosii si banci frumoase. Cei doi copii strabateau in fiecare dimineata acelasi drum, trecand mereu pa langa casa unde nu sta nimeni, cum fusese poreclita chiar de sateni. De fiecare data fetita grabea pasul, iar baietelul o lua in bataie de joc. Dar pana acum nu il auzise nici un spirit....

Aprind lumanari

2008-01-09T18:30:25+00:00

In momentele de criza devin iar copilul natang, blazat, cu sentimentele inchise si simtirile facute praf. Azi scriu, maine citesc si rup in bucati ceea ce ieri imi placea la nabunie. Azi, prima oara-ti scriu...nu sunt in stare decat de clisee ieftine; uneori, doar, nascocesc cate-o metafora mai rasarita. Mi-e frica sa nu ma pierd in mediocritate, sa nu imi fumez tigara si sa fie prea tarziu. Azi ma transform din adolescentul blazat in copilul persiflat din curtea scolii. Iau o decizie pentru toata viata si renunt la ea in clipa urmatoare. Ma gandesc, reflectez, mai citesc o carte si ma inchid in cea mai ascunsa camera din mintea mea blonava. Reflectez, ma joc cu neuronii aflati pe patul de moarte, ii ajut sa isi dea duhul mai repede si rad in sinea mea de crimele abominabile pe care le comit zi de zi. Intai imi omor neuronii, apoi imi ucid sperantele, continui cu increderea si sfarsesc cu prietenia. Incet-incet ma vad singura intr-un cimitir al sentimentelor pierdute. Astazi dezamagirea, maine fericirea curata, in zilele ce vor urma nu cunosc natura sensibilitatilor la care ma va supune viata. Cand termin o carte o privesc cu mandrie, ii mangai cotorul si rasfoiesc in viteza toate paginile, ma gandesc ca fiecare cuvant de acolo a trecut prin mintea mea si poate mi-l voi aminti candva. Uneori, in cabina de dus imi trec prin gand fragmente intregi din cartile pe care le-am citit, parca sentimentele pe care le-am mai trait candva reinie ca din cenusa, ca o pasare pheonix; sunt iar un personaj si uit de locul unde ma aflu, uit cine sunt. Apoi imi amintesc originea mea neclara si imi vine sa ard toate cartile care m-ar ajuta sa uit. De parca volumele alea legate in piele m-ar face sa uit de tot si de toate, de parca as priza cenusa foilor imprimate cu cerneala sau le-as fuma. Alteori am mintea goala. Azi mi-am omorat doi neurini. Cu ranga....am intrat in camera lor linistita si in timp ce dormeau in patuturile lor i-am omorat fara mila. Sunt o ucigasa de neuroni, sunt cautata de politia neuronala pentru crima. Sunt o ucigasa fara drept de apel, imi place ceea ce fac si sper ca dupa ce voi termina cu ai mei ii voi distruge si pe ai celor din jur. A trece relativ simplu de la o idee la alta se cheama coerenta.Dar eu sunt incoerenta, cel putin asa ma simt acum, tinand cont de faptul ca ma chinui sa scot ceva interesant din ceea ce scriu aici. Incoerenta se cheama si faptul ca uneori imi urasc faptele, gandurile si vorbele....sau asta se cheama altfel. Nu, incoerenta e de un singur fel, inseamna ca nu poti urma un sir de propozitii cum trebuie, ca treci fara noima de la o idee la alta. Fasss...am aprins o lumanare si o privesc cum arde. Cand eram mica imi placea sa ma joc cu focul...la propriu, nu la figurat. Odata era chiar sa dau foc la casa; aruncam acetona in soba si ii dadeam foc. Pana sa aprins sticluta cu totul; atunci m-am speriat si am dat drumul la acetona din mana. Si ea sa scurs incet si flacarile au cuprins incet covorul. Ce copil rau am fost...piromana ce sa mai, si imi placea la nebunie sa ma joc cu chibriturile. Cand am mai crescut m-am temperat.....acum aprind doar lumanri mortilor. Aprind lumanari neuronilor mei morti, rudelor si prietenilor, copiilor morti, tuturor celor morti pe care nu ii cunosc. Aprind lumanri lumii si sper sa nu dau foc pamantului.....

Leapsa

2008-01-07T21:55:45+00:00

Am primit un tag de la Edy care vrea sa stie cinci din ciele mai frecvente expresii p care le folosesc zilnic. Pai: 1. Shet! 2.Bagami-as picioru' stang 3.Vai, ma doare ventriculul stang 4. Du-te la baie si taie-te pe maini 5. Dute-n mata (catodata se mai adauga un cuvant intre dute si mata dar asta se intampla cand e vorba de anumite persoane:D) O.K Leapsa merge mai departe la Lory, smokingcoolcat si la cine mai vrea sa o mai ia, leapsa e deschisa:D

Special thanks to....

2008-01-06T00:14:05+00:00

Fanush..., pentru informatiile din postul anterior. As pune si o poza dar nu am...pentru moment, si mai trebuie sa cer si permisiunea. In orice caz, ii multumesc pentru ca mi-a povestit ce v-am povestit si eu in postul anterior>:D<

Un inger pazitor

2008-01-05T23:42:30+00:00

Nu vei intelege nimic pana ce nu iti vei trai viata, nu vei descoperi nimic fara sa cauti, nu te vei bucura si nu vei stii ce sunt de fapt lacrimile pana ce viata nu te va palmui bine. Pana atunci insa, iti vei consuma energia pe nimicuri, te vei enerva pentru ele si le vei considera vitale, pana intr-o zi cand te va pocni drept in fata adevarul, sau viata adevarata, sau cum vrei tu sa ii zici. Pana la urma vei primi sutul in fund bine-meritat, pentru ca ti-ai facut atatea probleme din nimic, pentru ca ai fost uneori rea sau pentru ca ai gandit ceea ce nu ar fi trebuit. Si atunci, in momentul crucial, va veni viata si iti va trace cel mai puternic sut, incaltata cu bocanci grei, de iarna, ca sa simti ca lumea usturime, sa te doara si sa iti dai seama cat iti place sa o compici cu prostii. La naiba, esti deprimata? Du-te copile intr-un spital si stai acolo o juma' de ora, ooo sa vezi acolo probleme existentiale, sa vezi acolo bocete de durere adevarata, sa vezi acolo suferinta....nu nimicuri. Vroiam sa va povestesc ceva, despre o doamna X, care a avut o sora foarte bolnava. Sa ii zicem Ana, e cel mai comun nume, e usor de tinut minte....nu mai conteaza. Ce am invatat eu de la doamna X. De fapt de la Ana, am invatat ca in viata exista lucruri mai importante decat micile mele frustrari de zi cu zi, am invatat ca eu nu stiu sa fiu fericita, pentru ca asa, pentru ca mi se pune uneori pata pe cate ceva si ma incapatanez sa fiu vinovata si de prabusirea Gemenilor....ei, da o sa ma trimiteti sa ma tavalesc prin zapada, ok, e destula afara, sincer nu stiu cum sa redau in povestiri discursul doamnei X. Il am in cap de ceva timp, plang de fiecare data cand imi amintesc de el, in cerc sa ma gandesc, cum sa il spun cat mai bine, pentru ca ceea ce am auzit m-a marcat practic, m-a scimbat......in orice caz, sper ca doamna X nu se va supara pe mine ca am facut publica povestea surorii ei. Pana una alta....sa incep asa, ca sa puteti va dati seama cat de cat: Ana era bolnava, nu stiu ce boala avea dar la 16 ani era imobilizata la pat, nu putea sa mearga la scoala si parintii ii cumparau manuale ca sa poata sa invete. Chiar daca stia ca zilele ii sunt numarate, Ana nu se lasa, era cea mai vesela persoana din lume, incerca sa isi traisca viata chiar daca se limita doar la incaperile casei ei si la gradina. Daca doamna X era suparata gasea ceva ca sa o faca sa rada. Pentru ca pe vremea aceea doamna X era doar un copil, iar Ana era ceva mai mare decat ea. <> Cam asta ar fi povestea Anei, spusa cu propiile mele cuvinte, dar e o poveste adevarata...

Casa unde nu sta nimeni 2

2008-01-04T22:39:55+00:00

Cheea se rasuci in broasca. "Click!" si usa casei parasite se deschise scartaind zgomotos trasand un semicerc in praful gros de pe podea. Barbatul pasi in hohlul lung ce ducea spre sufrageria intunecoasa si aerul statut si imbancist de praful ridicat la fiecare pas ii inunda narile. Nu avea de unde stii ce se petrece in casa lui in fiecare seara. Nu avea de unde sti ce va pati in cateva momente daca nu ar pleca de acolo chiar acum. Bineinteles ca nestiind ce il astepta, barbatul inspecta casa lasata in paragina ca de obicei, pentru ca trebuia sa faca lucrul asta si mai ales pentru ca se gandea foarte serios sa scape de cocioaba aia care nu ii mai folosea la nimic. In plus, ar fi putut sa faca o groaza de bani pe seama ei, mai ales ca in jurul ei circulau tot felul de povesti cu fantome si spirite malefice. "Prostii" isi spuse tanarul cufundat in ganduri si merse mai departe, cercetand cu atentie fiecare colt al casei si gandindu-se ca ar trebui sa investeasca intai niste bani in vechitura aia inainte sa o vanta, poate-poate o scoate un pret mai bun. Fara sa isi dea seama insa, intunericul se lasa asupra casei neasteptat de repede. Andre auzi mieunatul unei pisici si ceva il pocni in moalele capului. In momentul urmator vazu negru in fata ochilor si isi pierdu cunostinta. Spiritele casei, simtindu-se amenintate, pusesera la cale o ambuscada. Imediat dupa ce barbatul se prabusi pe podeaua mancata de carii, acestea incepura ritualurile lor necunoscute. Dansuri nebunesti, priviri lucitoare ce razbateau prin intuneric. Pisica ce mieunase mai devreme, neobisnuit de alba statea acum pe trupul inert al lui Andre si miorlaia ca in perioada de imperechiere, parca ar fi fost un copil mic ce plangea, parca ar fi fost o fecioara inspaimantata in fata unui violator beat. Tanarul se trezi si pana sa se dezmeticeasca spiritele se aruncara asupra lui urland si zgariindu-l impreuna cu pisica. In curand, Andre muri, inspaimantat si fara sa stie exact ceea ce i se intamplase. Cadavrul sau fu gasit dupa o saptamana de cativa copii dornici de paranormal.... Andre a fost prima victima a spiritelor ce locuiau in casa in care nu sta nimeni....

Lolita sau O fetita = O femeie

2008-01-01T23:14:58+00:00

A trecut si Revelionul asta. L-am avut frumos, cu artificii, cu muzica si cantari, mai putin dans, dar a fost frumos; am fost o mana de oameni adunati intr-o casa si cam atat. Dar nu o sa va impui capul cu urari de bine, felicitari, propuneri pentru anul nou si alte chestii care se spun in perioada asta a anului, o sa va povestesc insa despre un personaj care mi sa parut interesant si care prin nu stiu ce miracol a aterizat la petrecerea noastra. Bineinteles, sunt niste tipologii umane, nimic de zis, fiecare cu ale sale obiceiuri, mostenite sau dobandite cine stie cum, asta e mai putin relevant in ceea ce o sa va povestesc despre o domnisoara foarte stilata, dragutica ea de fel, vopsita in toate culorile curcubeului in cap, cu un pierce ce stralucea de sub buza si care fuma de mama focului. Nici o problema la prima vedere, la naiba, o gramada de fete fumeaza si se vopsesc, dar nu totate au 13 ani. Las-o naibii de treaba, emancipare, emancipare da nici chiar asa. Asta se numeste copilarie pierduta, zic eu, care la 13 ani inca mai faceam haine la papusi si ma jucam "fatea" cu copii pe unde nimeream cate-o gloata galagioasa. Sincer, nu vreau sa sune demodat dar eu chiar cred ca in zilele noastre nu mai exista copilarie; sex de la varste cat mai mici, fumat, baut; pai maritati-va fetelor ce mai stati ca pe asta n-ati facut-o. E timp pentru toate, nu e nevoie sa iti traiesti viata chiar asa de intens, nu sunt impotriva vopsitului, nici a fumatului, desi nu am obiceiul asta, nu pot sa impun cuiva sa nu mai fumeze sau sa nu mai bea, dar cred eu, toate au o limita, trebuiesc si ele facute mai cu cap, nu de alta dar tot noi regretam mai devreme sau mai tarziu. Stai sa iti strici parul cu vopsea de la 12-13 ani, iti mai gauresti si fata, ca sa fii si mai cul, pai acum ca ti-ai tras look-ul asta traznet, hai fata mea la discoteca, sa ne facem de cap, sa ne fluiere baietii si sa faca misto de noi, pentru ca, la naiba, asta fac cand vad cate o desteapta de genul asta. Si ce e mai trist e ca fenomenul ia amploare pe zi ce trece. Daca ajung fetite de clasa a6a sa vorbeasca intre ele despre metode de contraceptie si pozitii kamasutra, in loc sa isi vada de papusile lor, apoi dragele mele, nu prea e bine. Unde sunt copilele alea inocente, unde e lumea aia noua in care intri odata ce pasesti pe holurile liceului, priviri aruncate pe furis, biletele de dragoste si florile lasate in banca pe ascuns, ca in liceenii. Pe naiba, sex, bautura, de ce nu si droguri, mai pune si niste violenta si esti cul, sa nu lipseasca din palmares atitudinea aia extravaganta si plina de figuri anapoda, cat mai mult mascara pe gene, varuiala de fond de ten si pudra de pe fata,ca doar nu vrem sa se vada ca nici nu am iesit bine din pubertate si avem cosuri pe fata, la naiba, tre' sa aratam cat mai mature....mai incet fetelor ca nu vine sfarsitul lumii, cel putin nu asa de devreme cum zic astia la televizor. In loc sa va comportati asa, mai bine v-ati dedica timpul ala sa faceti ceva frumos, pentru planeta, pentru omenire...not...mai bine e la discoteca sa se uite baietii dupa noi...si daca ii vedem ca zambesc cu subinteles, le place cum ne-am trasat coada de pisica cu tus, nu fac misto de cat de penibile suntem cand incercam sa fim altcineva....

Acolo unde nu sta nimeni (episod pilot)

2007-12-30T02:34:28+00:00

...suiera vantul si uneori spiritele se intalnesc sa faca ritualuri necunoscute muritorilor de rand. Sunt gauri in pereti si e frig. Praful, depus intr-un strat impresionat nu e deranjat decat de vreun gandac mare si negru sau deadierea usoara a vreunei panze imense de painjan. O usa scartie, desprinsa din balamale si aerul e greu, imbacsit si lipsit de viata. In jurul casei unde nu sta nimeni circula tot felul de povesti, ba ca ar fi blestemata, ba ca ar fi bantuita, fapte necunoscute. Candva, casa fusese locuita si copii isi imaginau ca, atunci cand sunt plecati cu totii, spiritele se aduna la ospete nebunesti, si danseaza hore salbatice, satanice in mijlocul sufrageriei, si scot suierete infricosatoare. Le si vedeau copii, diforme, umbre urate si negre ce dansau valsuri mortuare pe covor, gemand si tipand. Apoi, in casa sa asternut linistea, oamenii s-au mutat si au lasat casa asa cum era...pustie si bantuita de spiritele intunecate ce-si dansau horele diavolesti pe covorul din sufragerie....

Gand

2007-12-26T18:44:06+00:00

Asteptam clipele sa se scurga mai repede, acele ceasornicului din perete sa se invarta si sa vina clipa. Clipa cand nimic nu mai e ce a fost, cand lumea isi schimba viteza, cand omul renunta la caverne si se civilizeaza, cand atinge un alt nivel al evolutiei speciei din care face parte...ata de neevoluati suntem.... Rana inca mai sangereaza, figurile inca se contorsioneaza cand privirile se intalnesc, fantome ale trecutului bantuie gandurile si nu iti lasa viata sa continue frumos, ajungi sa urastii ceea ce odata iubeai, ajungi sa te dezgusti la auzirea unui nume sau la gandul unei atingeri. Te droghezi cu rautate, iti ascuti ghearele si te pregatesti de atat. O fiinta ranita in amorul propriu ea mai periculoasa decat orice altceva, totul se termina cu o moarte si sufera numai cine poate. E mai mult decat o evadare, e mai putin decat inchidere, nu cunoaste suprematie si nici nu se minimalizeaza in ochii oricui, doar cine le cunoste isi da seama, pentru ceilalti trec neobservate. Trebuie sa ajungi departe ca sa vezi elefantul din spatele soricelului speriat, trebuie sa iti cureti bine ochii de praf ca sa vezi cerul de deasupra padurilor. E o teorie greu de inteles pentru multi, eu nu o inteleg prea bine, eu nu exist, sunt doar un gand ce vine si pleaca. Incerc sa trec peste gafe, peste oameni si oamenire, peste unele rautati si sa vad in interior....mai mult decat gandul, printre fapte si adevaruri absolute, crize existentiale ce se termina cu sangerari si ranice supureaza venin. In cerc sa trec peste soneria enervanta a instalatiilor de brad si sa vd luminitele, sa traiesc sarbatorile prin ochii copiilor. La mine nu mai vine nici Mos Craciun si nici Iepurasul, in Zana Maseluta nu am crezut niciodata, incerc sa reinvii monstrii sacrii ai copilariei mele prin copii care ma inconjoara, incerc sa rad si sa fiu mai curioasa si sa fiu mai curioasa de cadouri chiar daca stiu ce se afla sub ambalaj. E atat de greu sa cresti, sa incerci sa treci peste, sa nu mai faci gafele care candva ti se iertau, sa "faci frumos" chiar daca nu ai chef. Sunt unele filosofii de viata greu de inteles, sunt unele regului care uneori trebuiesc urmate, altele care cer sa fie incalcate pentru ca inconstienta si curajul de a-ti asuma niste riscuri, de a fece niste compromisuri sunt uneori vitale. Unuu oameni au probleme si traiesc numai prin rezolvarea acelor situatii dificile sau nu cu care se confrunta zi de zi. Cand totul este bine lipseste adrenalina, asa ca o iau de la inceput. Cateodata ma simt furioasa pe cei din jur, ma comport copilareste, comentez si ratez niste sa zicem niste chestii importante. Ma enerveaza anumite comportamente sau gesturi, cuvinte obscene si fluturari din gene.... Alteori ma calmez, pun capul pe perna si adorm instantaneu, ma trezesc linistita si furtuna stiu ca a trecut....

200 de posturi+2 tag-uri

2007-12-26T01:02:34+00:00

Postul cu numarul 200...e ceva zic eu....si imi urez la cat mai multe posturi...acum am niste lepse sau tag-uri de onorat. Incep cu prima, de la Lory, care vrea sa stie cum il vad eu pe Mos Craciun al secolului 21 (da, am scris ca aia prostii) pai il vad mai slab, mai simpatic, asculta multa muzica si nu da cadouri copiilor manelisti pana nu isi schimba orientarea muzicala (now i was mean), Rudolph e o motocilceta zdravana cu atas in care tine cadourile si se imbraca mai lejej, poarta baggies, sepci, skate shoes sau tenesi etc... Si al doi-lea tag sau leapsa este de la Alex si vrea sa stie care e melodia mea preferata. Mai alex.,...sunt asa de multe melodii ca nici nu stiu de unde sa aleg, dar acum imi vine in minte "Wish you were here" de la Pink Floid so....we have a winner:D Leapsa o dau cui vrea....

La colindat

2007-12-23T20:14:31+00:00

In seara asta ma duc sa colind....m-am imbracat corespunzator, am pus caciul pe ochi...and away we go again....but first i write a post in here....Sarbatori fericite:D A Christmas Carol, animatie dupa un roman al lui Charles Dickens...hope you like it:P Sper ca v-a placut povestioara asta despre umanitate pe care am descoperit-o intamplator si am zis sa o pun de Craciun aici sa vedeti si voi ce frumos e sa ai o familie cu care sa impartasesti clipele astea frumoase de Craciun...suna a cliseu, dar e adevarat....

Betie de cuvinte....

2007-12-22T01:38:33+00:00

Amintirea tuturor acelor zambete frumoase, priviri aruncate se furis, si suferinta muta, durerea ce crestea din interior si se sparge in lacrimi transparente. Picaturile de ploaie ce bat in geam uneori si fiarele trezite din amorteala diminetii. Betia cuvintelor amestecate cu regrete si gemetele straine de-acum de trupul tau. Ignoranta si lipsa de sens, imbecilitate pura amestecata cu miros de carene in putrefactie....uite cat sunt de desteapta, ce cuvinte paradoxal de destepte scot din mine, comparatii desucheate ce separa chiar noapte de zi....intr-o zi voi spune poezii castanilor si lumea va crede ca sunt nebuna. N-ar fi ceva nou....cu toate astea, astep elogiul dragii mei, elogiul care sa ma poarte pe culmile gloriei, eu, obiectul sarmnt al adoratiei intregii populatii. Pentru un moment de glorie mi-as da uneori toate clipele de obscuritate. Alteori mi-as da toata gloria obscuritatii, as plati bani grei pentru fericirea tampa a mediocritatii Daca n-as abera atat pate lumea m-ar place mai mult....la naiba cu toti, la naiba cu oamenii si cu parerile lor, cu aparente si cu regrete. La naiba cu limbajul abject si cu jargoanele sacrificate pe altarul prostiei, la naiba cu tot. Pentru un moment de fericire mediocra imi dau gloria, imi dau iubirile si regretele, pentru un dans din buric pe o manea infecta imi dau tot amorul propriu, pentru regasirea mea imi dau si sangele murdar de vise sfaramate care imi infecteaza venele in curgerea lui navalnica. Nu mi-as da viata pentru iubire, nu mi-as da viata pentru un compozitor ratat, nu mi-as da nici aurul nici argintul si nici avreile pentru nimic in lume. As deschide insa, uneori usa vreunui necunoscut sarac, i-as da de mancare si l-as imbraca apoi i-as da drumul in junga oamenilor. Lasa-te calcat in picioare apoi ridica-te ca un demon si striveste-i pe cei ce te-au strivit candva. Revin la tine vis pierdut, revin la atingeri si la sperante, revin la betia aromata si la saruturile furate candva in locuri obscure.. Imi amintesc uneori lasitatea din ochii tai, imi amintesc teama si minciuna ascunsa undeva in spatele retinei. Si bucati de par ondulat, si dorinte si frustrari stinse cu lacrimi, si nervi. Nu se merita, mi-am spus increzatoare si am mers mai departe, cu capul sus si ranile inca nevindecate ascunse de bandaje albe. Azi rad si maine voi plange...cu timpul o sa rad mai mult si o sa plang mai putin......os-o scoatem la capat.....cand se va aprinde lumina astrului zilei si stelele vor inceta sa straluceasca, cand nu voi mai plange decat mortii...... Azi am realizat ca nu am profitat de cineva drag atat cat ar fi trebuit cand era inca in viata, Azi mi-am dat seama ca ar fi trebuit sa il rog pe bunicul de la Dalga sa imi cante mai des la muzicuta...acum imi pare rau.....o sa petrec mai mult timp cu cel care mi-a rama in viata...sunt chestii care nu le realizezisi mai tarziu dor mai tare decat un cutit rasucit in rana. Azi imi venea sa plang cand am realizat ca el murise si eu stateam singura, cu el in fata mea, intins pe pat si ma uitam pur si simplu la trupul acela inert care zacea in pat, tacut pe vecie. Si eu taceam si ma uitam. Si tot azi mi-am amintit ca atunci i-am cules un buchet de violete si i le-am pus intr-un pahar de tuica, dia ala mic, simi-am promis sa ii duc cate un buchet din ala de fiecare data cand vor aparea.......a murit primavara......nu-si mai au rost regretele...ramane amintire...in orice caz....ramn cicatrice, ramn dureri nespuse....Mie mi-a ramas tristetea si amintirea unor clipe frumoase...din toate experientele care m-au marcat pana acum...unele rani inca mai sangereaza...crede-ti ce vreti, sa nu ma intrebati pe mess ce am vrut sa spun cu postul asta, jur ca va dau ignore....:(

Copii blogosferei

2007-12-18T23:45:18+00:00

Irina se "zoaca", e mica si poceste cuvintele, si mamica ei ii consemneaza cu rabdare si devotiune pe un blog toate nebunile pe care le face, de parca o vezi in fata ta. Blogul se numeste in joaca, iar patanii mai vechi ale Irinei mai gasiti si pe 1001 . Max e si el un kid simpatic, il gasiti pe blogul mamei lui, Mara, care scrie cam in proportie de 99% despre el. In orice caz, e foarte amuzant ce face copilul asta de 3 ani, cum stalceste cuvintele etc. Razvan aka gramokid e pustiul celor doi gramo, foarte simpatic la cele 6 luni ale sale, "indura" dintii care acum s-au gasit sa creasca direct din gingii, vaccinuri si diete din ce in ce mai variate. Plus ca primeste vederi din toate partile lumii. Si e asa de mic. Nu mai are rost sa va spun cine scrie pentru el...cand ii ai parinti pe Gramo. Astea sunt blogurile pe care le citesc eu de vreo luna, si o sa le gasiti si la blogroll. Have fun cu ei, sunt tareee simpatici cum stalcesc cuvintele si zambesc din poze.

Astept

2007-12-18T23:05:48+00:00

Astept sa ma supun fiecarei atingeri, fiecarei vorbe aruncate cu furie si tuturor palelor de vant care imi vor lovi vreodata obrazul. Astept sa aud vajait de spada si tipat nebunesc rasunand pe strada, supunere si nebunie intr-o singura parte a lumii. Astept apoi linistea amagitoare ce prevesteste raul, pentru ca dupa rau isi face aparitia, biruitor, binelece nu poate fi apreciat fara prezenta malefica ce dispare incet incet, facandu-i loc. Astept sa iti invoc atingerile, sa iti amintesti clipele si strangerile in brate, astept sa imi pui intrebarile, sa iti primesti palemele, sa imi rasunzi indoielilor si sa asculti plangerile si dorul. Si la sfarsit, vreau adevarul, soptit, recunoscut cu greu, sa-ti calci pe mandrie, sa ma ranesti, poate, sa ma jignesti dar sa imi racoresti arderile. Astept cum am asteptat mereu, cu rabdare, dand tarcoale usor in jurul subiectului dureros, privind fapte care ma dor.... Astept sa treca timpul, sa mai creasti, sa vad deznodamantul si sarcina ce ti-o da viata, cararile pe care o sa mergi, cararile pe care o sa pasesc agale, sa vad stelele rasarind si soarele asemeni. Astept succesiuni, iubiri neimplinite, placeri interzise, greturi, foame, iertare si mascari, astept sa ploua si sa ninga, sa bata vantul peste parul tau, sa se albeasca si poate sa cada, sa se indrpte si atat. Astet cuvinte....m-am saturat de asteptare, continui insa sa astept, nu stiu pe cine, nu stiu de unde, creez panica si indoieli, creez rusine si nestire, me rog mereu sa pier cumva, sa piara indoiala si teama de necunoscut, sa imi vad altfel viata. M-am saturat de rabdare, m-am saturat sa migalesc scenarii comfuze ce se naruie ca fumul de tigara, m-am saturat de laitmorivul tigarii, de oamenii care ma intreaba de fumez si eu sa le raspund ca nu. Trebuie sa le desenez, se pare, ca tigara si fumul reprezinta ceva, aici, in lumea mea mohorata, in conceptia mea, tigarea aia si fumul ala inecacios, au o simbolistica. Nu, oameni buni, sa stiti eu nu fumez. Sunt doar o reprezentare a propriului meu sine, nu sunt nici adevar dar nici minciuna, ci undeva la mijloc, si voi trebuie sa intelegeti asta. Si nu rostesc povesti aiurea, si nu ascund identitati, eu le dau aripi sa zboare undeva mai sus de stele, un pic mai jos de Dumnezeu, sa se inchine si sa-i spuna c-au fost trimisi doar de condeiul meu, sa il salute si-apoi sa se intoarca multumite pe pamnt, sfintite. Cu toate astea, eu inca astept, sa treaca timpul, sa vine, sa plece, sa fie gata, sa imi vorbeasca, sa se termine, sa inceapa, da ma duca, sa imi ia si sa imi dea, sa taca, sa imi arate....continui sa astept, imi duc viata intr-o continua asteptate, tind catre ceva nedefinit, si uneori, cate-un vis se sfarama,se transforma in scrum, se disipeaza ca fumul de tigara in aer si ramne doar mirosul. Mi-au apus cateva vise...unele s-au implinit...le astept acum pe cele mai absurde sa dispara si cele mai probabile sa se intample....viata mea e doar un vis.....

N-am chef

2007-12-18T16:36:27+00:00

N-am chef sa scriu, pur si simplu...revin....

Furia

2007-12-15T00:12:58+00:00

Cand ai nervi inseamna ca ai o mare problema, ca te-a suparat cineva sau te-a scos din sarite in asa hal incat pur si simplu vrei sa strangi pe cineva de gat. Dar gestul ti se opreste oarecum la incheietura mainilor, acolo unde venele se intretaie purpurii si pulseaza din ce in ce mai tare. Cu toate asta ceva te opreste din tentativa nerostia de stangulare a persoanei cea mai apropiata de langa tine. Si atunci imposti pur si simplu cu venin, de obicei iti versi naduful in persoana cea mai apropiata de tine, iese pur si simplu, ca o auto-exorcizare, pur si simplu, nu mai tii cont de nimic, si zici, si scoti din tine tot ceea ce e mai rau si mai penibil. Saracele persoane care nu ma cunosc, ce grozavii le-aud urechile, ce nemernicii pot sa debitez uneori si sa schimb pareri...nu de putine ori am auzit chestii de genul "Diana,mi-am schimbat parerea despre tine..."....doh, schimbati-o, in momentul asta nu ma intereseaza decat sa tip, sa deblochez vena aia care imi pulseaza cu atata neliniste la tampla. Si tip, de nervi ca nu pot sa iti dau una in gura, ca nu pot sa te lovesc, sa imi centrez furia pe ceva. Ah,. ce m-ar mai racori sa imi infig mainile in parul tau si sa trag pana ti-l scot din radacini. Aici iese la iveala cate-o ramasita din femeia cavernelor ce a fost vreo stramoasa de-a mea, in vremuri apuse de mult, mult.... Da chiar, cred ca daca as fi trait in preistorie, as fi fost o ucigasa, o nemernica de femeie care lovea si distrugea totul in calea ei. Noroc cu civilizatia asta ca mai cizeleaza animalul din noi. Cand eram mica, mama imi zicea ca nu e frumos ceea ce facem, sa fiu fetita cuminte. Cu toate astea, uneori simt cum se naste in mine sentimentul de femela nebuna, simt furia cum creste in ritm alert in mintea mea si ma stranguleaza mai mult decat as vrea eu sa ucid prima persoana care imi iese in cale. Am porniri salbatice, asta e clar. Ramane insa de vazut de la ce stramos le mostenesc...nbunia asta oarba, care ma sfasie si se treansforma, datorita civilizatiei in cruzime verbala, si provoc rani mai adanci decat le-as provoca cu pumnul, pentru ca, multumita Providentei, nu am fost inzestrata cu putere fizica, scurtele accese de nebunie care ma trec sunt racorite prin cate-o lovitura in lemn in urma careia eu sufar cel mai tare, adica...la naiba, pe cine incerc sa pacalesc? Incerc sa imi analizez emotia pe ceva din exterior; pe un obiect care nu poate fi ranit, pentru ca nimeni din calea uraganului meu sa nu sufere vreo dauna corporala. Sunt nebuna, Doamne, ce nebuna sunt, o adevarata pacoste pe capul celor apropiati, pentru ca fac tot felul de chestii pe care uneori nu le inteleg nici eu, pentru ca imi ies pe gura cuvinte pe care nu le aud inainte sa le rostesc. Si ma gandesc atunci, "La naiba, eu am scpus chestia aia, Doamne, a sunat oribil in gura mea"..... Sunt un om ciudat, foarte ciudat, e greu sa ma cunosti asa cum sunt, si pana la urma sfarsesti sa te dai batut, pentru ca nu o scoti la capat cu mine.....da, sunt mai rau ca o femeie a cavernelor....sunt un om nebun, atat de nebun....contient de propria nebunie...incerc doar...incerc doar sa va ferest de turbarea mea.....

Tesut in alcool

2007-12-11T19:39:04+00:00

Smulge-mi o lacrima de pe obrazul arzand si spune-mi ca nu doare, si sa sfarsit. Indoieli, idei si betii aberante. Rad isteric si ma intorc cu spatele la paharul cu vin, imi imaginez ca fructul oprit era un ciorchine de struguri, iar pomul o vie, imi misc coapsele si ma indepartez de tine, care ma privesti cu gura cascata si ochii mariti in pleoape. Joc teatru, si imi place...imi place betia si febra alcoolului, imi place sa trag din tigara si sa simt cum fumul imi patrunde in fiecare camaruta a sufletului, apoi il dau afara ca pe o carpa cu care am sters praful. In urma nu ramane decat funingine depusa pe peretii plamanilor mei.... Creez ipoteze, simt cum fruntea imi arde, ma indoiesc si zambesc frustrata, simt durerea metafizica inundandu-mi fiecare por si ma zbat intre betie si extaz, zambesc satisfacuta cand soarele rasare, e ca un pacat comis intre apus si stele, e ca sfarsitul lumii odata cu noaptea. Si cateodata e greu ca o carne atinsa de valtoarea voluptatii, e ca un cuvant vulgar gandit de o adolescenta cuminte, ca un pacat savarsit la apusul vietii, atunci cand lumea ti se inchide si nu ramane decat prejudecata incrustata de mult in pernele alcovului. Rad isteric si ma ridic deumanizata, ma indrept impleticindu-ma si deschid fereastra ca sa tip la soare, sa sperii oamenii cu figura mea ravasita de somn, sa imi arat parul incurcat si umarul gol ce se iveste de sub tricoul larg in care am dormit toata noapte; inchid geamul si trag jaluzelele, tot ce imi doresc este ca noaptea mea sa tina pe vecie, intr-o vie binecuvantata de stele, sa fumez tigari ieftine si mor band un pahar de vin rosu..... Uneori cei ce nu isi dorec ating nemurirea, iar cei ce o cauta se zbat in mediocritate....as vrea sa nu caut vreodata nemurirea, sa raman impacata cu indecenta mea, sa cred ca tot ceea ce am este perfect, sa stiu ca merit ceea ce am, sa ma impac cu soarta mea. Sa las de-o parte gandurile, invidiile, sa trec peste ele si sa le strivesc ca pe niste gandaci, sa calc pe ele cu pantofii mei cui, cumaprati din piata si sa zambesc satisfacuta.....sunt nebuna......si-apoi sa dau drumul unui tipat , sa-l slobozesc peste lume, sa imprastii peste tot nedumerire si haos, apoi sa ma intorc in via mea si sa imi fumez ultima tigara.....